Crisda Rodríguez a scris:

Înainte de a muri la 40 de ani de cancer la stomac, designer şi autor de renume mondial , Crisda Rodríguez a scris:

1. Am avut cea mai scumpă maşină din lume în
garaj, dar acum trebuie să folosesc un scaun cu
rotile.

2. In casa mea sunt tot felul de haine de firmă,
încălţăminte şi obiecte de valoare, dar acum corpul meu este învelit într-o cârpă mică oferită de spital.

 
3. am o mulţime de bani în bancă, dar acum nu pot
profita de ei.

 
4. Casa mea era ca un castel, dar acum dorm pe
două paturi de spital.

5. De la un hotel de cinci stele până acum îmi
petrec timpul în spital, mutându-mă de la o clinică
la alta

 
6. Am semnat pentru sute de oameni, dar de data asta fişele medicale sunt semnătura mea.

 
7. Am fost la şapte frizerii să mă tund, dar acum nu mai am niciun fir de păr în cap

.
8. Cu un avion privat pot zbura oriunde, dar acum am nevoie de doi asistenți pentru a ajunge la poarta spitalului.

9. Deşi sunt multe alimente, acum dieta mea este de două tablete pe zi şi câteva picături de apă sărată seara.

10. Această casă, această maşină, acest avion,

această mobilă, această bancă, faima si gloria, nimic din astea nu îmi este de folos. Nimic nu mă relaxează. "Nu există nimic real în afară de moarte."

La sfârşitul zilei cel mai important lucru este sănătatea.

Bucură-te de cât de puțin sau mult ai cât ești
sănătos, să mănânci o farfurie de mâncare, un loc unde să dormi înseamnă să ai de toate.
NU PIERZI NIMIC.

Vincent Giocoliere

... SE AUDE VUIETUL NEPĂSĂRII ...

 

   La înfiinţarea UNESCO, România era reprezentată prin 3 personalităţi marcante: Dimitrie Cantemir, Constantin Negruzzi şi Nicolae Iorga!

După asasinarea sa mişelească, din 27 noiembrie 1940, pe biroul său de lucru a fost găsită poezia premoniţială: „BRAD BĂTRÂN", scrisă cu o zi înainte.

   Scrisoarea - Testament de mai jos conţine cea mai expresivă preţuire, „FĂRÂMĂ DIN SUFLET", a lui Nicolae Iorga pentru  România şi tot Neamul românesc.

   Scrisoarea Testament pentru viitoarele generații

   "Dragii mei români,

Când aceste rânduri vor fi citite, eu nu voi mai fi. Dar cuvintele mele vor rămâne, așa cum rămâne lumina unei stele moarte, călăuzind pașii celor ce vin. Am iubit acest pământ, am scris și am luptat pentru ca voi, cei de azi și de mâine, să știți cine sunteți. România nu este doar brazda pe care o calci sau râul ce-ți adapă setea. România este limba pe care o vorbești, cântecul ce-ți tresare sufletul, amintirea celor ce au visat pentru voi înainte de a vă naște. Ea este jertfa lui Mihai la Călugăreni, lacrima lui Horea în lanțuri, sabia lui Ștefan în apărarea hotarelor. Dar mai presus de toate, România este ceea ce fiecare dintre voi alege să fie. V-am privit, popor al meu, în ochii copiilor voștri și am văzut în ei viitorul. Sunt cartea nescrisă pe care doar voi o puteți umple cu înțelepciune sau ignoranță, cu muncă sau nepăsare, cu demnitate sau uitare. Vă rog, în numele celor care s-au stins pentru această țară, să nu-i lăsați fără rădăcini. Păziți-vă graiul, căci în el stă sufletul nostru. Când dispare limba, dispare și neamul. Citiți, învățați, cunoașteți-vă trecutul. Clădiți viitorul cu mintea, nu doar cu mâinile. Cinstea, munca și iubirea de țară să vă fie scut și armă. Vor veni vremuri de încercare, cum au venit mereu. Vor fi momente când România va părea rătăcită printre furtuni. Să nu vă lăsați amăgiți de strălucirea mincinoasă a altor pământuri. Țineți aproape, țineți-vă frățește, fiindcă, nimeni nu ne va ridica, dacă noi nu ne ridicăm singuri.

   Dacă simțiți că nu mai este nădejde, priviți spre munții noștri. Ei nu s-au plecat în fața vijeliilor. Așa trebuie să fie și sufletul românesc: de neîndoit, de neînfrânt.

   Vă las această scrisoare ca pe o fărâmă din sufletul meu. Să o citiți când drumurile se vor tulbura, când GLASUL TRECUTULUI VA FI ACOPERIT DE VUIETUL NEPĂSĂRII. Și să nu uitați: o țară nu trăiește doar prin hotarele ei, ci prin inima celor ce o iubesc".

   Al vostru, Nicolae Iorga.

   S-o citim, dară, s-o memorăm şi s-o păstrăm intactă în sufletul nostru de români!

   Drumurile s-au tulburat, se aude vuietul nepăsării; a venit vremea citirii scrisorii lui Nicolae Iorga!