Într-o țară prea-bogată și cu oameni prea-deștepți

Într-o țară prea-bogată și cu oameni prea-deștepți
mâța se ridică-n coadă în poziția de drepți
iar stăpânul din pădure, ursul brun, fără de frică,
are coada ridicată dar tăiată, mititică.

Crește azi economia ca voinicul din poveste
dar, când linia se trage, la-împărțit nimic nu este
și, trudirea autohtonă de prin zori și până-n seară
și averea din adâncuri - pe nimic se duc afară.

Am închis în veselie fabrici, mine și uzine
și ne plângem între palme că e rău și nu e bine
iar în loc am pus cu râvnă miile de prăvălii
care vând, din toată lumea, doar otrăvuri și prostii.

Plini de drepturi câștigate și râvnind la libertate
ne-am trimis la muncă frații ocupând vreo zece state
și, trudind pentru o pâine de-a avea de pus pe masă
azi, românul meu cu fală, peste tot este acasă.

Cu gândiri de azi-pe-mâine, vindem grâu și cerem pâine,
căutăm colaci din grâne pe codița unui câine,
râurile ce curg lent - chinuit mai fac curent,
iar stăpânul cel dement îl scumpește, cent cu cent!

Cu destinul Mioritic, alegând răul cel mic,
ne-îndreptăm cu voinicie înspre zero, spre nimic,
și mă-ntreb, așa, pe mine, cum să nu vină sfârșitul,
de-am ales ca șefi de țară - Chiorul, Mutul, Bâlbâitul?

Cu așa aleși în frunte și cu soarta dată-n zaruri
țara e în siguranță ca Titanicul pe valuri
dar, rămâne optimismul când alunecăm în hău,
să zâmbim astăzi cu toții - mâine, poate fi mai rău!

 
Tiberiu Foris, Pierduți în timp. Vol. 9.

Într-o lume năucită, printre stele și steluțe,

Într-o lume năucită, printre stele și steluțe,
ne salvează Mucușorul, creatorul de biluțe
și, pe pantă ne va duce, înmulțind cu cos de alfa,
pentru noi, cu sacrificii, de și-ar arde-n barbă iarba.

Curcubeul de se-nalță peste creste de Carpați
Mucușorul dă speranțe să trăim cu toți ca frați
iar, când răul prins în cruce vrea pe toți să ne doboare,
doamnele din țărișoară - vor fi, toate, surioare.

Vom trăi într-o frăție, fără case, dar zâmbind
și, dormind sub clar de Lună, doar la fumuri mai gândind
iar sub dușuri înghețate, ca în lumea de apoi,
la îmbrățișări sub jeturi, vom visa, doi câte doi.

La biserică vom merge pentru șprițuri și beție
și-n altar un bar pe cinste, cu tărie, o să fie
iar, de plinul te răzbește, precum scris este în scripte,
te vei ușura-n subsoluri, printre oasele din cripte.

Viitorul plin de fumuri țărișoara noastră-l are
și, îți mulțumim din softuri, slavă ție, Mucușoare,
căci, din tricolorul nostru, cam sărac cu trei culori,
ne salvezi cu curcubeul și cu macii visători!

Tiberiu Foris, Pamflet, Pierduți în timp. Vol. 9.
Foto: Internet

Melodia Doamnei Bella Popescu - aici:

"https://www.youtube.com/embed/Zqa0CUWnK1o..."