Printre cuvinte şi gânduri,
gravate-n noi adânc, ne scriem viitorul.
Pe firul ierbii ne creştem câmpul,
cu norul singuratic pictăm un cer,
iar delta din trestia legănată în lungile tăceri.
Vreau să te luminez, să mă luminezi,
să renasc,
să fim un glob de lumină,
de durere, de plăcere.
Un foc viu în dansul cosmic,
- eu, fiica Soarelui -
două vase prin care curge nectarul iubirii!
Vreau să pătrund în adâncul tău,
până la cerul interior,
să alung norii, să te trezesc la viaţă
şi să te liniştesc,
aşteptându-ţi inima să-ţi bată calm!
Ne-am deschis cerurile,
împreuna cântăm imnul vieţii!
Să mergem pe cursul râului,
adânc, tot mai adânc să mergem,
printre cuvintele risipite-n abisuri,
în litere şi sunete,
în renaşterea emoţiilor.
Să mergem prin fiecare vis, fără iluzii,
să reluăm amintirile ce ni s-au topit în suflet.
Să mergem,
să continuăm să mergem,
să simţim, să trăim şi să iubim
în nemărginirea dorului unui timp!
Pe râul tău alunec, în lumea ta pătrund
să-ţi văd cerul senin şi uit ce caut,
şi uiţi că sunt, uităm de noi.
În unda cercurilor reverberate, - vibraţii-n lanţ -
viaţă, lumină, un câmp de păpădie!
Mă fascinează tot la tine, iubito,
pulsezi ca o inimă,
O stea eşti pentru mine, divină eşti!
Tu... Eu... noi! Divină iubire, un sens dat vieţii,
Să bem din apa iubirii!
Predestinată-mi eşti - un vis, un paradis -
Am văzut viaţa, emoţia trezeşte trupul,
sărutul soarelui este acolo,
un nufăr deschis în palmele mele,
Ni s-a întâmplat nouă,
Tu, marea mea, combinaţia de tu şi eu,
acea durere inexplicabilă!
Eu, valul tău... un ţărm şi-un val, şi poezia lor!
Între chin şi sublim, o punte de nuferi,
Totu-i un vis ce dispare în zori,
o fâşie din timp,
şi viaţa, şi omul, şi totul! Toate-s secunde!
Tu care te joci cu cerurile, nu te juca cu visele,
Mâine e doar o filă nouă din oglinda tăcerii!
Irina_Lucia_Mihalca
Într-o zi, căutând mâncare pe stradă, o vrăbiuţă a fost lovită de o
maşină. Nu se mai putea mişca. Privea speriată împrejur, parcă cerând
ajutorul partenerului de viaţă. Şi într- adevăr acesta a înţeles că s-a
întâmplat ceva rău şi că partenera sa nu mai poate zbura. A încercat să o
ajute.... dar zadarnic. 
Apoi, deodată aceasta a lăsat capul în jos şi a
murit datorită loviturii primite. De valoarea unei persoane ne dăm cel
mai bine seama atunci când nu o mai avem prin preajmă. În
acele momente, am fi în stare de orice sacrificiu pentru ea, numai să o
ştim lângă noi. Când ne întâlnim cu o persoană, dar
mai ales cu persoanele care ne sunt apropiate şi dragi - şi tocmai
pentru că ne sunt apropiate ne purtăm fără a le acorda prea multă
atenţie - ar trebui să ne gândim că acea întâlnire ar putea fi ultima.
Se întâmplă că nu ştim să ne comportăm aşa cum ar trebui cu persoanele
de lângă noi. Dar Dumnezeu, care este Iubire (1 Ioan 4:8), ne-a învăţat
să ne iubim unii pe alţii (Ioan 13:34)
şi nu putem să împlinim porunca iubirii dacă nu alergăm
des la Izvorul Iubirii, care este Hristos
Dumnezeu.
Să-L rugăm pe Dumnezeu să ne dea
iubire pentru toţi oamenii aşa cum vrea El să-i iubim, pentru că
nemincinos este Cel ce a zis: „Tot ce veţi cere în rugăciune cu
credinţă veţi primi“. Amin.
Micile detalii sunt cele care cu adevărat contează într-o
relaţie. Nu casa, maşina, proprietăţile sau banii din bancă. Astea
crează un fals sentiment de fericire, care nu este totul. Mai bine
fă-ţi timp să fii prieten soţului sau soţiei şi ia-ţi tot timpul necesar
cu aceste mici detalii care fac diferenţa. Să ai o căsătorie fericită!!!
