Falsa si adevăratul

Uleiul sfințit

Uleiul sfintit este de doua feluri: cel care se face la Sf. Maslu si cel care se face la Litie, atunci cand serbam un sfant mai mare cu cruce rosie in calendar.
Uleiul de la Taina Sf. Maslu are mare putere sfintitoare si tamaduitoare asupra omului care-l ia cu credinta. Acest ulei nu se resfinteste ci se pune intr-o sticla cu uleiuri de la cat mai multe Sf. masluri (7-9-12 sau chiar 40 de Sf. Masluri). Deci nu se mai aduce inca o data acelasi ulei care s-a sfintit la biserica. De asemenea acest ulei nu se pune la candela si nu se da la animale. Este o greseala daca se face acest lucru. El se sfinteste pentru oameni si oamenii trebuie sa-l foloseasca. Candela nu are nevoie de uleiul sfintit pentru oameni ci are nevoie de ulei simplu care se sfinteste arzand acolo; iar pentru animale nici nu mai vorbim. Este chiar o profanare cand se face asa. Spun acest lucru deoarece sunt fel de fel de zvonuri care mai de care mai colorate.
Cu uleiul de la Litie de asemenea se miruieste pe frunte cu el. Uleiul de la Sf. Maslu se mai poate administra in felul urmator mai ales pentru cei bolnavi: oricine se poate unge pe frunte cu el facand semnul sfintei cruci cu degetul sau cu un betisor. Se mai poate unge rana celui bolnav, tot asa facand semnul sfintei cruci pe ea. Se mai pot lua dimineata pe nemancate cateva picaturi, inghitite sau puse pe o bucatica de anafura. Iarasi se mai poate administra la cel bolnav sau la cel cu duhuri necurate in mancare. Se, pun in farfuria celui care mananca cateva picaturi, iar dupa ce mananca se spala farfuria singura si se arunca apa la o floare sau la un loc curat din gradina.
Nu se arunca la chiuveta, la canalizare sau la animale. Mai exista in Biserica ortodoxa inca doua feluri de ulei sfintit, unul este cel care se face la botez si se pune in apa din cristelnita si se unge copilul cu el la toate incheieturile, iar cel de-al doilea fel de ulei sfintit este cel de la sfintirea casei, cand se ung toti peretii casei la toate punctele cardinale avand semnificatie biblica de binecuvantare a casei unde locuim. Deci este exclusa folosirea uleiului sau a fainii de la Taina Sfantului Maslu pentru animale. Atat cu uleiul sfintit de la Sf. Maslu care este pus intr-o sticla separat cat si cu uleiul de la Litie, crestinul se poate mirui pe frunte in semnul sfintei cruci in fiecare zi sau se poate administra intern.
De asemenea, noi crestinii ortodocsi ne mai putem impartasi de uleiuri sfintite direct de la Harul lui Dumnezeu fara interventia preotului, de la candela icoanelor facatoare de minuni sau de la candela ce arde la sfintele moaste.

Arhim. Ioachim Parvulescu

Ziua florilor

Am pus mir nou în cuvinte
Și un clopot ghiocel,
Chiar de e plăpând micuțul,
Are albul tot în el...

Din mangnolia înflorită
Vreau să fac cununi în zori,
Fericirea și speranța
Doar așa să le măsori...

Adun maci îmbujorați
Și îi țin sfios în palme
Nu vreau viscolul tăcerii,
Din cauș să mi-i răstoarne...

Liliacul ce-i albit
De atâta așteptare,
Am să-l strâng în brațe totuși
Să-i simt calda răsuflare...

O Camelie înflorită
În ferestra mea zâmbește,
Ziua florilor creștine
Dau în lume astăzi veste!

Trec calvarul suferinței
Și păcatu-l răstignesc
Mă căiesc și-n Înviere
Haină nouă am să primesc!

03 aprilie 2015

foto sursa internet

Camelia Cristea

http://confluente.ro/camelia_cristea_1428170258.html

Aforisme despre înţelepciune

Deşi calea către mântuire e la fel de îngustă ca lama unui cuţit, oamenii cu sufletul mare pot merge umăr la umăr pe ea.

Eşti co-creator al propriei realităţi! Dacă ştii să-ţi foloseşti dalta, chiar şi liniile din palmă ţi le poţi reconfigura!

Fiecare castel pe care ţi-l construieşti în această lume devine piatră de moară la picioarele tale în lumea de dincolo.

Cei care îşi contabilizează paşii nu pot vedea frumuseţea drumului!

Nu-l mai căuta pe Dumnezeu! Te-a găsit El de mult. Doar conştientizează aceasta!

Alege calea cea dreaptă la orice răscruce de drumuri; chiar şi atunci când toate potecile se arată şerpuitoare!...

Spiritul liber este asemenea unui parfum pe aripile vântului. El nu poate fi îngrădit nici măcar de parantezele unei ipoteze matematice!

Fii prevăzător! Adună mereu apa vieţii pentru orice deşert care ar mai putea să-ţi îngreuneze drumul. Nu ai creat tu lumea ca să ştii cu anticipaţie că vei păşi mereu pe câmpuri înverzite.

Dacă ai ajuns în toamna vieţii tale, nu te învinovăţi pentru înfloririle pe care le-ai ratat. Mai ai încă timp să-ţi pregăteşti pământul pentru o viitoare înmugurire!

Din tăceri s-au născut toate cuvintele şi toate cântecele care îţi bucură sufletul...

Felul în care creierul ne traduce realitatea înconjurătoare vorbeşte despre gramatica interioară pe care am asimilat-o. Şi cât de agramată e lumea în care trăim!

Singurul spaţiu infinit în care nu te poţi pierde e cel al Sinelui tău.

Nicio cascadorie nu îţi va putea păstra egoul pentru eternitate în lumina reflectoarelor!

Chiar dacă ştii să cânţi la fel de frumos ca păsările cerului, nu te umfla în pene! Lumea va dori să te împăieze…

Cei care îşi colorează prezentul în culorile curcubeului, nu au nevoie să „strângă bani albi pentru zile negre”!

Într-o zi, lumina spirituală o să-ţi bată la uşă. Ce tragic dacă, atunci, te va găsi ascuns într-un buncăr!...

Eu Cred...

Eu Cred...
Că nu trebuie să ne schimbăm prietenii,
Dacă înţelegem că prietenii se
Schimbă.

Eu Cred...
Că indiferent cât de bun este un prieten,
El tot te va răni, din când în când,
Iar tu trebuie să-l ierţi pentru asta.

Eu Cred...
Ca o adevărată prietenie continua să crească,
Chiar şi la distanţele cele mai mari.

Eu Cred...
Că îmi ia foarte mult timp
Să devin persoana care aş vrea să fiu.

Eu Cred...
Că poţi merge în continuare,
Mult timp, după ce ai crezut că nu mai poţi.

Eu Cred...
Că suntem responsabili de ceea ce facem,
Indiferent de ceea ce simţim.

Eu Cred...
Ca prietenul meu şi cu mine
Putem face orice sau nimic
Şi totuşi să ne distrăm de minune.

Eu Cred...
Că uneori, oamenii de la care te aşteptai să
Te lovească,
Atunci când ai căzut,
Vor fi aceia care te vor ajuta să te ridici.

Eu Cred...
Ca maturitatea are mai mult de aface
Cu genurile de experienţe pe care le-ai încercat,
Decât cu câte aniversări ai sărbătorit.

Eu Cred...
Că nu întotdeauna este suficient
Să fii iertat de ceilalţi.
Câteodată trebuie să înveţi să te ierţi pe Tine însuţi.

Eu Cred...
Că trecutul nostru şi circumstanţele
Poate că au influenţat cine suntem acum,
Dar numai noi purtăm răspunderea pentru cine vom deveni.

Eu Cred...
Că şi atunci când crezi că nu mai ai nimic de dat,
Când un Prieten te cheamă în ajutor,
Vei găsi în tine forţa să-l susţii.

Eu Cred...
Ca diplomele atârnate pe perete
Nu te transformă automat într-o fiinţă umană decenţă.

Eu Cred...
Că ar trebui să trimiţi gândurile astea
La toţi oamenii în care crezi, eu tocmai am făcut-o.
Oamenii cei mai fericiţi nu au parte
De lucrurile cele mai bune
Dar pot obţine totul din cele pe care le au. 

Mai naşte-mă

Mai naşte-mă Mamă o dată
Şi spune să fie sorocul,
În zori când floarea zâmbeşte
Şi crapă în zece bobocul.

Mai naşte-mă Mamă o dată
Când rouă în lacrimi se scurge
Şi spune-i ursitei s-o ţină
În cupă de crin şi de sânge.

Mai naşte-mă Mamă o dată
Când vulturul taie văzduhul,
Să-şi lase visul pe clanţă
Ca uşa să-mi fie deschisă.

Mai naşte-mă Mamă o dată
Atunci când se crapă de ziuă,
Să scriu cu lumină – cuvinte,
Şi-n veac să rămân doar lumină!

foto sursa internet

Camelia Cristea

Mamă

Mamă pace vreu să-mi dai 

Când coboară înserarea,
Pe cărări și văi abrute 
Craiul negru ține calea.

Mamă, doar în poala ta
Îmi găsesc iertările
Și pe treptele de foc,
Mi se ard durerile...

Mamă, doar în ochii tăi
Văd albastrul cer senin,
Când furtunile lovesc
Eu tăcerii mă închin.

Mamă, doar pe brațul tău
Un copil își pleacă tâmpla
Și în ochii vii din el
Arde-n verde iarăși lunca.

Mamă, doar cu vorba ta
Toți ghețarii se topesc
Și în locul lor izvoare
Curg din ochiul omenesc.

Mamă dă-mi din forța ta
Când doar sforile mă leagă
Și mă - ajută după viscol
Să rămân mereu întreagă...

Mamă, tu auzi vioara,
Corzile în inimi plâng
Prin decorul freneziei
Uneori am pasul strâmb...

Mamă, pace vreau să-mi dai
C-am plătit tribut cu anii...,
Doar în parcul tinereții
Înfloriți mai sunt castanii...

Mamă, pace vreau să-mi dai...

Camelia Cristea

DE 8 MARTIE PENTRU VOI ...CU DRAGOSTE

Ai păcătuit? Intră în biserică, spune lui Dumnezeu: "Am păcătuit!". Nu-ti cer nimic altceva decât numai aceasta. Dumnezeiasca Scriptură spune: "Spune tu păcatele tale întâi, ca să te îndreptezi”(Isaia 43,26). Spune păcatul, ca să scapi de păcat! Nu-i nevoie pentru asta nici de oboseală, nici de şiruri de cuvinte, nici de cheltuială de bani, nici de altceva de acest fel. Spune un cuvânt, fii sincer fată de păcat şi spune: "Am păcătuit!".

Simplu...

Aripi vreau să dai clipelor rămase
Dar de bucurie să mai pui prin case,
Pașii-n rătăcire să găsească drumul 
Să se risipească răul ca și fumul...

Grija să își poarte traista cum o vrea
Să nu se opresca iar la poarta mea
Am cărat poveri ce m-au gârbovit
Și-am trăit intens clipa ce -am primit...

Fără doar și poate toate își au rostul,
Pelerina-n ploie, ruga ca și postul,
Lacrima fierbinte ce-a trezit tăcerea,
Vorba cu blândețe când a gustat mierea...

Stupul de albine, trântorul din ea,
Lutul ce-a fost ars (fără să mai vrea),
Buturuga mică, carul răsturnat,
Trupul de furnică ce a tot cărat...

Moara ce se-nvârte, fagurii de miere,
Rugăciunea sfântă ce mi-a dat putere,
Inima-n genunchi și dospind a pâine,
Crezul de a fi astăzi, dar și mâine!

Toate-s rostuite și o știm prea bine
Că ne sunt trimise doar când se cuvine,
Timpul n-are vreme să se mai oprescă
Își urmează calea simplă și firească...

foto sursa internet

Camelia Cristea

"SOMN DE VECI"

Dormiți băieți până pocniți, 
De popă să fiți miruiți.
Poate nu vă mai treziți,
Luavar dracul de-adormiți!

Că de asta sunteți buni,
Parlament de somnabuli.
Adormire-ați pe cărbuni;
Adunătură de nebuni !

Vă trezește şeful mare,
La pensiile speciale.
Să le votați fiecare,
Că munciți nevoie mare!

Cum e pe ogor în soare,
Ziua în amiaza mare.
Fără apă şi mâncare,
Că nu au în buzunare !

Cum muncesc bătrânii,
Pentru rodul pâinii.
Şi au pensii de trei lei,
Şi sunt vai bieții de ei !

Iară voi vă crede-ți zmei,
Lângă şefii voştrii zei.
Jigodii de doi mardei,
V-aş culca la patru trei !

Dup-o zi de muncă,
Cu roaba în cârcă,
În genunchi să vă aducă,
Şi pe burta şi pe brâncă !

La costum şi la cravată,
Să vă săturați de clacă.
Cu dormitul la privată,
Nesimțiți, mai vreți şi plată!

Închişi după n'alta poartă,
Făcută din fier forjată.
Să vă săturați odată,
De viața de ciocolată !

(Gureanu Dumitru )

Parastas

Poporul meu e parcă mai sărac
Îmbracă haina strâmtă, ponosită,
Schimbările în rău ne tot irită 
Prea mulți vorbesc ușor de mită.

Afișele ne râd frumos în nas,
Pe aici prin țară circul a rămas
Mai vor sărmanii o bucat de pâine,
Trăiesc din greu de azi pe mâine.

Speranța a fugit în altă țară
În neputință timpul se măsoară,
Un ghem de ață, firul e subțire,
De ne-am veni cu toți în fire!

Cu mugurii de floare ce-au rămas
Să punem toți măcar de parastas
Lumina dintr-un muc de lumanare
Să -aprindă conștiință ce ne moare!

Ferestre deschise - Editura Singur 2015

foto internet

Camelia Cristea

ZAMBETUL..

La un dineu din New York, unul dintre oaspeti, o doamna ce intrase in posesia unei mosteniri in bani, ardea de dorinta de a lasa tuturor o impresie favorabila. A irosit o mica avere pe blanuri de samur, diamante si perle. Dar nu si-a schimbat deloc expresia de pe chip. Acolo nu se citeau decat amaraciune si egoism. Nu stia lectia pe care altii o invatasera: si anume ca expresia pe care cineva o poarta pe chip e mult mai importanta decat hainele cu care se imbraca.

Actiunile spun mai mult decat cuvintele, iar un suras spune: “Imi placi. Ma faci fericit. Ma bucur sa te vad.”

Efectul zambetului este atotputernic – chiar daca ramane invizibil. Daca vorbiti la telefon, zambiti, zambetul dumneavoastra se oglindeste in voce.

Trebuie sa va faca placere sa va intalniti cu oamenii daca vreti ca si lor sa le faca aceeasi placere.

Nu va vine sa zambiti? Si atunci? Va recomand doua remedii. Mai intai straduiti-va sa zambiti. Sau, daca sunteti singur, straduiti-va sa fluierati sau sa murmurati o melodie. Comportati-va ca si cum ati fi deja fericit si asta va va predispune la fericire. Iata cum a formulat psihologul si filozoful William James acest adevar:
“Se pare ca actiunile se subordoneaza sentimentelor, dar de fapt actiunea si sentimentul se imbina; si controland actiunea, care este sub controlul imediat al vointei, suntem capabili sa controlam si sentimentul, care nu e produs de vointa.
In acest fel, singura cale spre buna dispozitie pierduta este sa ne binedispunem noi insine, ca si cum am purta veselia in noi insine…”

Orice om cauta intotdeauna fericirea – si exista o singura cale sigura de a o gasi. Prin controlul asupra propriilor ganduri. Fericirea nu depinde de factori externi, ci de conditiile dinauntrul nostru. Nu ce ai, cine esti, unde esti sau ce esti te fac fericit sau nefericit. Ci cum privesti aceste date. De exemplu, exista multe chipuri radiind de multumire printre taranii care trudesc in caldura ucigatoare, dar si in birourile cu aer conditionat din marile orase.

“Nu exista nimic bun si nimic rau”, spune Shakespeare, “gandirea noastra imparte lumea in fericire si nefericire.”

Majoritatea oamenilor sunt atat de fericiti, pe cat isi propun.

Reflectati cu atentie la sfatul intelept al eseistului si publicistului Elbert Hubbart – dar, atentie, nu va va folosi la nimic sa reflectati daca nu aplicati ceea ce veti citi aici:

“Ori de cate ori plecati de acasa, trageti-va barbia inapoi, purtati capul sus si umpleti-va plamanii cu cat mai mult aer; inspirati adanc lumina soarelui; intampinati-va prietenii cu un zambet, si puneti toata inima intr-o strangere de mana. Nu va temeti ca veti fi neinteles si nu pierdeti nicio clipa gandindu-va la dusmani. Incercati sa va lamuriti exact ceea ce vreti sa faceti; si apoi fara sa va abateti de la directia aleasa, indreptati-va exact catre telul propus. Concentrati-va asupra lucrurilor marete si splendide pe care ati vrea sa le faceti si apoi, odata cu scurgerea zilelor, va veti surprinde profitand de toate ocaziile posibile pentru a va implini idealul, exact ca un coral ce profita cat mai mult de pe urma fluxului. Creati inlauntrul dumneavoastra imaginea persoanei capabile, loiale si utile care vreti sa deveniti si doar gandul acesta, adanc purtat in minte, va va transforma, cu fiecare ora, in acel individ pe care il visati. Gandul detine suprematia. Pastrati atitudinea mentala corecta – o atitudine curajoasa, sincera si binevoitoare. A gandi corect inseamna a crea. Toate lucrurile vin prin intermediul dorintei si orice rugaciune sincera va fi ascultata. Ne modelam dupa idealul pe care il purtam in inima. Tineti-va mereu capul sus. Oamenii sunt Dumnezei incatusati in crisalide.”

Chinezii antici detineau o mare intelepciune – intelepciunea vietii; si aveau un proverb pe care ar trebui sa ni-l intiparim in minte. Iata-l: “Un om care nu stie sa zambeasca nu trebuie sa-si deschida magazin.”

Surasul dumneavoastra va oglindeste bunavointa. El lumineaza viata tuturor celor ce il vad. Pentru cei ce au vazut o duzina de oameni incruntandu-se morocanosi sau intorcand capul, zambetul acesta e ca iesirea soarelui de dupa nori. Mai ales pentru acei care sunt stresati de sefi, clienti, profesori, parinti sau copii, un zambet poate servi ca ajutor in a intelege ca nimic nu e fara speranta – caci exista bucurie pe lume.

DOINA AIUDULUI

In temnitã la Aiud
Unde pãsãri nu se-aud,
Ferecat în lanturi grele
Si închis între zãbrele,

rabd tãcut si’n mine mut,
dor de sfântã libertate,
svârcolindu-se de moarte,
strigã’ntruna,
zi si noapte,

JOS MINCIUNA!
VREAU DREPTATE!

Vreau pãmânt pentru tãrani
Si lanturi pentru tirani.
Vreau sã lupt
Si trupu-mi supt,
Sã-l slobad si’ntreg norod

Sã-l urnesc
Si sã zdrobesc
Fãrã milã toti tiranii,
Trãdãtorii si dusmanii. 

Vreau ca ROMÂNIA MARE,
Sã nu fie închisoare
Pentru noi,
Cei multi si goi,

Ce-am luptat
Si-am apãrat,
Glii strãbune, libertãti,
Sfânta Cruce si dreptãti.

Noi de când este pãmântul,
Mereu jalea ne-a fost cântul,
Iar dureri
Si sfinte vreri,
Ne-au cãlit
Si neclintit,

Zid clãdit-am la hotare
Sã’nfruntam hoarde barbare.
Dela Decebal strãbunul,
Motenit-a tot românul,
Dor de glii
Si’n vitejii

Tot mereu,
Cu Dumnezeu,
Am dus steagul, falnic brad,
In vifor si’n Stalingrad.

Trãdãri, cu sânge am plãtit
Si caznã multã-am suferit
Pentru ei,
Cei cruzi misei,

Ce-au vândut
Al Tãrii lut
Si-au fugit ca niste lasi,
Lãsând Tara la vrãjmasi.

Trudã multã si amarã
Pâine nu-i în trista Tarã.
Cei bãtrâni
Sunt dati la câini,

Iar cei mici
Sunt otrãviti
Si crescuti în legi pãgâne
Sã ucidã si sã fure.

Toatã avutia Tãrii,
Dela Tisa’n tãrmul Mãrii,
Din pãmânt,
Din munti, din cânt,

Tribut greu,
Ne-o ia mereu,
Ce-i ce-au nãvãlit sinistru
Si-au furat bãtrânul Nistru.

Toate temnitele’s pline,
De dureri si de suspine.
In Carpati,
Pãrinti si frati,

Sunt ucisi
Si schingiuiti
De cãlãi, ce’n bãi de sânge,
Vor pe roti dreptãti-a frânge.

In biserici jefuite,
Stau altare pângãrite.
Iar pe drum,
In foc si scrum,

Ruguri vii,
Stau mãrturii,
Crucile, sã înspãimânte,
Gloatele plânse si mute.

Peste tot, pe und’te duci,
Sunt morminte fãrã Cruci
Si martiri
Ucisi de sbiri,

Impuscati si aruncati
Zac în sant,
Legati’n lant,
De le plânge-a lor ursitã,

Trista gloatã’nflãmânzitã.
In temnitã la Aiud,
Vreau de tulnic glas s’aud,
Printre gratii sã rãzbatã,

Sã porneascã’ntreaga gloatã,
Sã ucidã, pãlãmida,
Spinii marelui masacru,
August, patruzeci si patru,

Ce-a dus Tara în robie
Si-a pus fiara
S’o sfâsie.
Dar, veni-va Ziua Sfântã,

Când din lemn de roatã frântã,
Ne vom face buzdugane
Si-om zdrobi
Seceri, ciocane.

Iar pe voi,
Tirani haini,
Vã vom pune
Intre spini

Si rug mare vã vom face,
Pentru-a lumii
SFÂNTÃ PACE,
Sã distrugem pe vecie,

JUG, TRÃDARE si ROBIE!

Toma Gh. EREMIA

Aiud, Feb. 1951