Anticariat

- Mi-e sufletul un anticariat,
Nimicuri poţi lua pe câţiva lei,
De preţ e-un vis ce supralicitat
A fost adjudecat unei femei

Cu ochii mari şi zâmbet de copil,
O ştii şi tu, măcar ţi-o aminteşti...
Ai strâns în braţe trupul ei fragil
Şi-n părul negru-i împleteai poveşti.

E încă-aici, tăcută printre cărţi,
Reface-n minte zilnic un traseu,
Inima ei nu recunoaşte hărţi
Urmează-un vis... Doar tu eşti visul meu!

- Aleg din vechiul raft un manuscris
Legat cu fir de aur, delicat,
Povestea fermecat-a unui vis
Uitată-aici, în anticariat

Şi regăsesc prin slove argintii
Atâtea amintiri, ca un balsam,
În suflet le păstrez, şi-aş vrea să ştii
Că doar pe tine astăzi te mai am.

Te-am căutat prin cărţi sperând să treci
Prin viaţa mea, erai atât de-aproape,
Pe raftul nins al unei biblioteci
Şi-n basmul care-mi înflorea sub pleoape.

Liliana Trif & Ioan Grigoraș

VATRA PĂRINTEASCĂ

de Preot Sorin Croitoru

Îmi amintesc cu nostalgie
De vatra părintească,
De-ai mei părinți ce cu sudoare
Munceau ca să ne crească..

Săracii.. câte sacrificii
Făceau, s-avem de toate..
Nicicând nu le ieșea din gură:
"Nu este", "Nu se poate"..

Cu împrumuturi prin vecini,
Luând pe datorie,
Nu ne-au crescut nici chiar pe puf,
Dar nici în sărăcie..

Aș vrea să fiu din nou copil,
De griji să nu-mi mai pese,
Să mă-'ngrijesc de-'nvățătură,
Ca să obțin succese..

Să merg acasă bucuros
Pentru o notă bună,
S-aștept sărutul blând al mamei
Și vorba ei cea bună..

Citind eu astăzi în Scriptură
Că Dumnezeu ni-i Tată,
M-apucă-așa.. un nod în gât,
Și-o lacrimă deodată!

Că-mi amintesc de-ai mei părinți,
De vatra părintească,
De cât s-au mai rugat la Domnul,
Să poată să ne crească..

Bătrân e tatăl meu acum
Și plin de neputințe,
O viață-'ntregă ne-a slujit,
Cu-atâtea suferințe..

Iar mama n-a mai apucat
Să-i vadă mari pe toți..
S-a dus la Domnul și de-acolo
Grijește de nepoți!

Mă-'ntreb ce-i Raiul și-mi răspund
Eu singur la-'ntrebare:
E locul unde bucuria
Din suflet nu dispare.

Unde îi regăsim pe toți
Acei ce i-am iubit,
Unde sunt vii și fericiți
Acei ce au murit!

amin

Dumnezeule, te rog...

De ce?

"De ce ne naştem oare, oricum plecăm din viaţă
De ce ni-s numărate şi orele ce trec?
Prea multe feţe aspre ascunde-a noastră faţă
Şi măsurat ni-i timpul necredincios şi sec.

De ce regret trecutul, oricum nu este cale
Să mă abat din drumul cuprins între porunci
Căci scris mi-a fost pe frunte s-o iau direct la vale
Deşi tot urc spre vârfuri luptând chiar şi pe brânci

Din tot ce-am luat cu mine nimic n-are valoare
Iluzii şi speranţe s-au rătăcit pe drum
Şi dacă spus-au unii că fericirea doare
De ce aveau dreptate şi încă au şi-acum?

Să nu te chinui astăzi să înţelegi cuvinte
Căci de înveţi prea multe, vei vrea să ai un rost
Dar vântul veşniciei îţi va aduce-aminte
Că moarte-i după viaţă...