" Azi mai flămând și mai sărac

"
"Flămând și gol făr -adapost
Mi-ai pus pe umeri cât ai vrut"
Așa scria cândva demult

În versul lui George Coșbuc.

 
Azi mai flămând și mai sărac
A trebuit să plec din sat,
Tot slugă ca pe vremea lui

Pribeag în țara străinului.

 
Strămoșii mei toți au luptat
Pământul și l-au căpătat.
Au vrut să-l lase la urmași

Dar l-au furat niște borfași.

 
Au ridicat pe el de toate.
Cârciumi, moluri și palate
Și au adus stăpâni străinii

Doamne, de s-ar scula din morți străbunii.

 
Ne păcălesc din patru-n patru ani
Că sunt cinstiți și ne dau bani,
Să îi alegem și tu și eu

Că pun la pensie un leu.

 
Dar pentru el pun bir cu carul
Să nu ne vindecăm amarul .
Să nu ai bani nici de o pâine

Plătind factura de-ncălzire .

Nici de medicamente bani nu ai
Dar ei au vile prin Dubai.
Dar vine-o zi când nu-i departe
Când și Românul vrea dreptate.