.. Odă prostiei...

,,Foaie verde, foi de nuc,
Blestemat fie Feisbuc,
... Că dacă el nu era,
Nu mai dădeam de belea!

Acum patru luni jumate',
M-am gândit că poate, poate,
O să îmi găsesc o nevastă,
Dar-ar naiba-n ea de tastă!

Blestemat fie Login-ul,
Ăsta mi-a schimbat destinul!
Într-o zi, stând aşa-on,
Primesc "Laic", Tipă beton,
Înaltă, ochişori verzi,
Cum oare să nu-i cedezi?

Tinerică, vreo treizeci,
Potrivită mie, deci!
Mi-am scos de la naftalină,
Vorba dulce, aia fină,
Şi i-am dat mesaj privat,
Să nu par... needucat
Din vrăjeală în vrăjeală,
Am pus-o de-o "întâlneală",

Stabilisem ora, locul,
"Gata, mi-am găsit norocul!",
Îmi tot repetam în gând,
Prost eram, prost şi nătâng.
M-am dus, i-am luat un buchet,
Şi-un cadou finuţ, discret,
Mi-am aranjat la cravată,
Convins fiind, că o dau gată.
Când văd, hop, apare unu',
Plin de muşchi era nebunu',
Zicându-mi, la caterincă:
"Bună, eu sunt, iubirică!,

Dar-ar dracu'-n coasta ta,
Te dai la nevastă-mea?",
Şi-mi trimite, buf, direct,
Nişte "stimă"-n ochiul drept,
Că vă jur, mi-a stins lumina!

Dragostea asta, bat-o vina...
După ce mi-am revenit,
Şi vânăt, şi necăjit,
Abia am luat-o din loc,
Duduii să îi dau "Blok",

Are mâna grea, bărbat-su',
Mi-a rupt dinţii, mi-a spart nasu',
Dar-ar naiba-n ea de tastă,
Nu-mi mai trebuie nevastă!"