40 de capete ale Maicii Gavrilia

1. Orice loc poate deveni locul Învierii. Este de-ajuns să trăieşti smerenia lui Hristos.

2. Nu o cunoaştere pe care s-o dobândeşti, ci o cunoaştere pe care s-o pătimeşti – asta-i spiritualitatea ortodoxă.

3. Există o singură educaţie: să învăţăm să-L iubim pe Dumnezeu.

4. Mai bine iadul aici decât în lumea cealaltă.

5. Nu-i important ceea ce zicem, ci ceea ce trăim. Nu ceea ce facem, ci ceea ce suntem.

6. Dacă ai dragoste pentru întreaga lume, atunci întreaga lume e frumoasă.

7. Cel ce iubeşte nu băga de seamă c-o face, aşa cum nu băga de seamă nici că respiră.

8. Când mintea nu este risipită în lucruri lumeşti şi este unită cu Dumnezeu, atunci şi un „Bună ziua” pe care îl zicem devine o binecuvântare.

9. Doar când cineva încetează să mai citească alte cărţi în afară Evangheliei începe să sporească lăuntric cu adevărat. Doar atunci, unit cu Dumnezeu prin Rugăciune, poate auzi voia lui Dumnezeu.

10. Adesea Dumnezeu nu doreşte fapta, ci intenţia. E de ajuns să vadă că eşti gata să-I împlineşti porunca.

11. Când Dumnezeu ne-a făcut, ne-a dat viaţă şi a suflat în noi Duhul Sau. Duhul acesta este Dragoste. Când nu avem dragoste, devenim cadavre şi suntem cu totul morţi.

12. Nu-ţi dori nimic altceva decât voia lui Dumnezeu şi primeşte cu dragoste relele care vin asupra ta.

13. Să nu răspunzi cuiva cu răul pe care ţi l-a făcut, ci vezi-L pe Hristos în inima lui.

14. Să nu spui niciodată: „De ce mi s-a întâmplat asta?” Sau când vezi pe cineva cu cangrenă sau cancer sau orb, să nu te întrebi „De ce li s-a întâmplat asta?” Cere-i lui Dumnezeu să-ţi arate celălalt mal al răului. Atunci vei vedea, împreună cu îngerii cum stau lucrurile: toate sunt după rânduiala lui Dumnezeu. Toate!

15. Dacă ai gânduri de judecată împotriva altcuiva, cere-I lui Dumnezeu să se îngrijească de tine în acel ceas, ca să-l poţi iubi pe acel om aşa cum îl iubeşte El. Atunci Dumnezeu te va ajuta să-ţi vezi starea. Dacă L-ai vedea pe Hristos, ai mai judeca?

16. Tot ce spunem rămâne în veşnicie.

17. Când avem nevoie, Dumnezeu ne va trimite pe cineva. Toţi suntem impreuna-calatori.

18. Cei ce trăiesc în trecut sunt ca morţi. Cei ce trăiesc în viitor, în închipuirile lor, sunt naivi, pentru că viitorul e doar al lui Dumnezeu. Bucuria lui Hristos se găseşte doar în clipa de faţă, în Prezentul veşnic al lui Dumnezeu.

19. Mai bine să rosteşti Rugăciunea lui Iisus cu glas tare, decât deloc.

20. Tulburarea şi grijă sunt pentru cei ce n-au credinţa.

21. Dragostea este doar pe Cruce.

22. Aşa cum Dumnezeu te iubeşte pe tine, îl iubeşte şi pe duşmanul tău.

23. Ar trebui să facem în aşa fel încât să trăim în lume ca uleiul şi apă dintr-o candelă, care nu se amesteca şi altfel sunt întru şi pentru Dumnezeu: în lume, sau nu din lume.

24. Toţi suntem vase, uneori ale Luminii, alteori ale Întunericului.

25. Ca să se săvârşească o minune, e de ajuns să iubim. Nici rugăciunea, nici metania n-au aşa putere!

26. Experienţa m-a învăţat că nimeni nu poate ajuta pe nimeni, oricât de mult şi-ar dori, din dragoste, s-o facă. Singurul ajutor vine doar de la Dumnezeu, când e vremea Să.

27. Dacă-L avem pururea pe Dumnezeu în minte, şi Dumnezeu ne are pururea în minte.

28. Nu trebuie să hotărâm pentru alţii. Să-i lăsăm în seama îngerilor şi vor găsi cea mai bună soluţie.

29. Când vorbim şi cineva ne întrerupe, să nu continuăm. Înseamnă că nu va auzi ce avem de spus. Îngerii fac aşa.

30. Tot ce ni se întâmplă este doar din vina noastră.

31. În fiecare dimineaţă, deschide o pagină nouă şi iscăleşte-o în alb. Şi lasă-L pe Dumnezeu să scrie ce voieşte.

32. De nu vei ajunge în pragul deznădejdii, nu vei vedea nicicând Lumina.

33. Precum Simon Kirineanul, să fim gata să sărim în ajutorul aproapelui nostru.

34. Singura bucurie adevărată este eliberarea de grijă.

35. Cea mai puternică rugăciune este Epicleză (pogorârea Sfântului Duh) de la Dumnezeiasca Liturghie.

36. Dragostea este o bombă care nimiceşte tot răul.

37. Unii vor să ajungă la Înviere fără să treacă pe calea Golgotei.

38. Zi şi noapte binecuvânta-vom pe Domnul pentru darurile ce ni le dă!

39. Puţine cuvinte, multă dragoste. Pentru toţi. Oricine ar fi ei.

40. Cea mai mare parte a rugăciunii mele este de mulţumire. Ce altceva să cer, dacă am totul?

Prezentare şi traducere de Radu Hagiu în revista Familia Ortodoxă nr. 3 (38)/2012, pp. 17-21. via http://www.pemptousia.ro/…/nevoitoarea-dragostei-%E2%80%93…/

Demisie

Subsemnatul Dan Stresatu, vă aduc la cunoştinţă
O intenţie mai veche, o teribilă dorinţă,
De a-mi da, irevocabil, azi, demisia deplin
Din menirea şi din rangul de adult, ce îl deţin.

Funcţia pe care astăzi subsemnatul o ocupă,
Mi se pare prea stresantă, vrednică de prima grupă;
De când sunt adult, spun sincer, nu mai am în suflet tihnă,
Nu mai am nici timp, nici pace, nici astâmpăr, nici odihnă.

După ce analizat-am cum mă aflu de o vreme,
Situaţia stresantă, nesfârşitele probleme,
Ce mi le oferă zilnic împovărătorul rang,
Hotărât sunt ca dintr-însul eu acum să mă retrag

Şi voiesc, cu insistenţă, să preiau, dar mintenaş,
Atribuţiile simple ale unui copilaş,
Ce le-ndeplineam odată cu atâta iscusinţă
Şi la care renunţat-am cu prea multă uşurinţă.

Vreau să desenez cu creta colorată, iar, pe stradă,
Sau să fac pe ulicioară un om mare de zăpadă;
Să nu-mi pese de adulţii care trec în mare grabă
Spre serviciu, sau spre piaţă, sau spre altă nouă treabă.

Vreau să merg cu trotineta “tituind” pe trotuare
Şi să nu mai stau în trafic enervat la semafoare;
Să nu mă intereseze, pentru anul următor,
Cât mai e asigurarea pentru vechiul meu motor;

Vreau să cred că,-n toată lumea, bombonelele Tic-tac
Sunt mai bune decât banii, care n-au pe dânşii mac;
Vreau să cred, precum odată, că e totul gratuit
Sau că nu-i mai scump eclerul decât băţul de chibrit.

Vreau să stau întins la umbra unui arbore stufos
Cu-n pahar de suc în mână, stând pe spate tacticos;
Să privesc la norii care nu voiesc să se oprească
Şi să-ntreb: De ce adulţii nu au timp să îi privească?

Vreau să mă întorc la vremea, când mă bucuram de viaţă
Şi-i sorbeam cu lăcomie minunata ei dulceaţă,
Când a mamei voce caldă mă chema de pe maidane
Să vin repede la masă, fără să mă plâng de foame.

M-am maturizat cam iute, m-a trezit de-odată mare;
Cred că e, cu siguranţă, un abuz şi-mi cer iertare!
Am ajuns să aflu, iată, de războaie şi de drame,
De justiţie coruptă, de copii murind de foame;

Am aflat de vrajbă, ură, prostituţie, avorturi,
Şi de mame criminale, de partaje şi divorţuri,
De ciudata şi parşiva educaţie atee,
De căsătorii de probă şi de droguri în licee;

Am aflat că sunt biserici, ce au clerici cam ciudaţi,
Unde se oficiază cununii între bărbaţi.
Am aflat că sunt în lume oameni fără Dumnezeu,
Ce-şi pun coarne, şi pecete, şi se-nchină celui rău.

Vreau să mă întorc la vremea, când făceam cu grijă tema
Şi la orice disciplină singur rezolvam problema;
Când citeam cu sârguinţă, zilnic, lecţiile toate
Şi nu aşteptam ca net-ul să îmi facă referate;

Vreau s-aud un cor de strană, să privesc trecând fanfare,
Şi nu televiziunea cu emisiuni bizare.
Nu mai vreau nici ştiri cu bombe, terorişti, scumpiri, reclame,
Violenţă, desfrânare şi căderi de avioane.

Vreau să mă întorc la vremea, când, copiii, din tot satul,
Nu ştiau ce este moda, nu ştiau ce e păcatul;
Când mămicile, în taină, le citeau din Sfânta Carte
Şi nu-şi adormeau copiii cu desene animate.

Vreau să cred din nou că omul e creat de Dumnezeu,
Cum m-a învăţat mămica, nu profesorul ateu;
Vreau să cred din nou că Moşul îmi aduce jucării,
Şi nu tata, cum aflat-am, mai târziu, de la copii.

Vă asigur că în cazul când voi fi, de-un oarecare,
Întrebat: Ce te vei face, când vei fi, copile, mare?
N-am să mă mai bâlbâi iară, încurcat, timid, umil,
Ci voi spune cu tărie: Vreau să fiu mereu copil!

Aşadar, vă spun din suflet, că vreau să retrogradez!
Şi-aţi aflat ce argumente am să demisionez
Din copleşitoarea treaptă de adult, ce o ocup
De atâţia ani în care, zilnic, am strigat heirup.

Ştiu că nu e cu putinţă să retrogradez total,
Să devin copil la suflet şi trupeşte, integral,
Însă fără doar şi poate, vreau în orice chip şi stil,
Ca de-acuma înainte să am suflet de copil.

sursa net...

VASILICĂ RĂU ȘI BUN - TRAIAN DORZ

Rău copil e Vasilică,
numai sparge, numai strică,
trage-n câini, trage-n pisică,
trage-n tot ce-n cale-i pică
și oricine ce să-i zică,
n-are grija cea mai mică,
nici rușine și nici frică,
rău copil e Vasilică!

Vai ce rău e Vasilică!...
Iată-n pom pe-o rămurică,
șade-un pui de rândunică...
Praștia lui Vasilică
îi și trage-o pietricică,
rupe aripioara mică,
plânge biata păsărică.
Câinii toți îi fug de frică,
fug găini, fuge pisică,
toate fug de pietricică,
rău copil e Vasilică,
rău copil e Vasilică...

Vasilică-ntr-una-și ia,
plata pentru fapta sa,
după orice faptă rea,
ori bătăi, ori vorbă grea,
ori mustrări, ori notă rea...
Nu-l iubește nimenea;
unde-ar fi și unde-ar sta,
nimeni prieten nu și-l vrea
cu așa purtare rea.
- Vasilică, nu fi-așa!

Vasilică, nu gândești
ce rău e cum tu trăiești?
nu gândești cu capul tău,
ce rău e că tu ești rău?
Cât de bine-ar fi să fii
și tu bun ca alți copii
care-ascultă de Hristos
și se poartă-n chip frumos!
Domnul vrea să fii al Său,
dar tu nu vrei?
- Vreau și eu!

Ce copil de necrezut
Vasilică s-a făcut
liniștit și credincios
cu cuvânt și chip frumos
și cuminte-n orice fel,
parcă nici nu crezi că-i el!
Cum se roagă de frumos,
cum slăvește pe Hristos,
cum ar spune orișicui
ce i-a făcut Domnul lui.

Cât de blând și de supus,
l-a făcut acum Isus!
Este bun și-ascultător
iar la școală silitor...
Când e-acasă ori pe drum,
nimeni nu-i ca el acum.
Cum se roagă de frumos
și cum cântă lui Hristos,
toți la el cu drag privesc,
îl alintă și-l iubesc
și nu-i unul să nu zică:
- „Bun copil e Vasilică!
Bun copil e Vasilică!...”

Traian Dorz, din volumul „Câte-o povestire mică”

O BOALĂ MODERNĂ!...

Suferind sunt eu, ce-i drept,
Dar nu de ficat ori piept,
 Nici de inimă, ori bila,
Ci de-o boală mai subtilă:
Se numește HIPER-EU,

Și se vindecă mai greu.
Analizele arată,
ă boala e provocată
De virusul "Aghiuță",

Ce mărește-n tărtăcuță,
Celulele de mândrie,
 Asta da, spasmo-furie.
Mai dă greață la mustrare,

Colică la ascultare,
Invidie la ficați,
Alergie la ceilalți,
Venino-hemoragie,
Ulcerații de trufie,
Gărgăuni la cervicală,
 Și hernie de cârteală.

Boala este, evident,
Însoțită permanent,
De simptome foarte clare,
În priviri și în purtare:

 Mutra acra, glas tăios,
Aer de rățoi nervos.
 Fața cruntă, suparată,
 De hipopotam de baltă,
Îmbufnare, nas pe sus,
HIPER-EU mai bine spus!...

Preot Ioan

Dorintă nedorită

Nu-mi da Doamne viată lungă
Să ajung o babă bleagă,
S-ascund bani prin câte-o pungă
Şi să-i caut luna-ntreagă!

Să mă-mpiedic prin odaie
Şi să bombănesc întruna,
Iar moşneagu' la bătaie
Să îl iau că nu-mi dă mâna!

Să-mi pierd dintii prin mâncare
Şi la molfăit viteza,
Iar păr s-am cât oul are,
Să-mi dea liber coafeza!

Să-ncurc zahărul cu sarea
Viii să-i aşez cu mortii,
Şi să fac cu lelea Floarea,
Spionaj în fata portii!

Să-ncui uşa la plecare
Ca tot omu' vorba 'ceia,
Iar când vin de la plimbare,
Să nu ştiu unde-am pus cheia!

Să surzesc ca toată baba
Când moşneagu nu-i dă pace,
Da' să-nvârt eu bine treaba,
Şi s-aud numa' ce-mi place!

Ia-mă Doamne cât sunt verde,
Nu o babă artăgoasă,
S-o ia fuga cin' mă vede
Şi s-adorm cu limba scoasă!

Mai bine plângând să zică
De-ar mai fi trăit oleacă,
Nu să tremure de frică,
Baba asta nu mai pleacă...?

Licuta Pântia

Scrisoare pentru un prieten

Mi-ai dat veste buna ca ai iesit la pensie .
Vestea proasta e ca am iesit si eu , la noi, pensia era pe cand nu se vedea , azi o vedem si nu e . Prima mea vacanta a fost aici intre blocuri , unde am jucat risca, am castigat ceva dar la noi dai cu banul in sus si pana vine jos se devalorizeaza .
Important e ca am prins in buchetul vietii mele un znop de trandafirasi si personal am inteles ca sunt la varsta la care ai din toate cate nimic , vorba lui nea Iancu .
Acum cand in clepsidra mea a mai ramas nisip putin si timp deloc, ma privesc toti ca pe un obiect familiar vechi si antic.Ca ceva sa devina pretios, prin vechime, trebuie sa treaca cel putin o suta de ani , sunt dispus sa astept.

Intelepciunea popoulara ne invata ca fiecare varsta are frumusetiile ei . Ca frumusete, mie mi-ar fi prin preajma doar o vecina cu dimensiuni si greutate, da vorba mesterului Tudorica , la varsta noastra daca vezi o femeie goala ti-e frica sa nu raceasca .

Slava Domnului, acum am timp sa fac piata, se gasesc de toate , inclusiv grau curat, de coliva, da nu stiu de ce tocmai acum s-a spus la televizor , ca la noi , preturile la alimente sunt duble fata de Europa spre a fi evitata obezitatea la batranete .

Apropo de batrani sa-ti zic un banc haios : cica pe culoarele unui spital fugeau brancardierii cu un batranel pe targa. care intreba sfios "Unde ma duceti flacai?!" "La morga tataie" ."Pai inca n-am murit." "Pai inca n-am ajuns "

noroc ca televiziunile pun lucrurile la punct . Mereu auzi ca un batranel a fost consumat partial de o haita de caini veseli si comunitari . In rest ce sa-ti spun ? tinerii ne respecta si ne alinta cu nea Boso sau bai dinozaurilor !.

In schimb femeia care vinde lumanari la poarta cimitirului s-a interesat miloasa daca am venit pe acolo in trecere sau raman

E frumos ca te preocupi, ce medicamente sa-mi trimiti…. Nu e nevoie , pentru reumatism , se merge la marginea Brasovului , intre pubele si te calca ursu’, iar pentru prostata e bun ceaiul de ghimpe, compensat .

Daca iti spun cat costa aici medicamentele iti cade parul in ochi . De aceea se face totul ,ca sa putem muri sanatosi . Ma intrebi daca mai am masa de ping pong la care te-am invatat sa joci . Nu o mai am , am dus-o la bariera s-o calce trenul. deoarece urmeaza sa fim evacuati din casa de un urmasi cica a lui Stefan cel Mare .

Eu ii Multumesc Lui Dumnezeu ca mai pot face mici plimbari inofensive cu liftul , numai dupa revizii . Intrerup aici corespondenta noastra intrucat a venit sotia mea cu tensiometrul pentru ca tocmai s-a afisat intretinerea pe decembrie...si intai sa imi spuna cat este ,imi da medicamente...sti tu e greu sa traiesti , dar mai greu sa mori..de unde bani de popa, de gropari...
In rest sunt optimist, pentru ca aici , pe plaiul mioritic daca nu murim o sa fie si mai rau . Mi-e teama doar ca m-am nascut in Romania si sa nu mor in Becalia . Cu dor si drag prietenul tau .

P.S. Din Ianuarie ne maresc castigurile cu 8% corelate cu preturile care au crescut doar cu 30% , cresterile vor fi cica reparate in Iulie , ma refer la preturi .

Cu drag eu transfugul , si nu uita ca uneori ma mai filmeaza si ma pun pe youtube crezand ca poate ne mai putem vedea alergand pe patinuar si prin parcurile satesti , stii, sunt superbe .
Cu mult drag ma opresc aici si promit sa continuam data viitoare de nu cumva va fi mai vrednica femeia din fata cimitirului.

Gigi Duduiala

Mult stimate prietene ,

Am promis ca voi duce scrisoarea mea pana la capat si sper sa fi citit prima parte .Ei uite si partea a doua sunt nevoit s-o expediez tot prin posta electronica .
Te ingrijoreaza absenta mea ?....Iti multumesc pentru grija ce mi - o porti dar am fost bolnav in ultima perioada ,o laringita nesuferita si totusi m-am fortat sa vorbesc putin .
Pai nu ti-am spus am fost invitat la o fata frumoasa ,o stii ,sunt sigur ...pe numele ei Romanica ...o fata minunata putin cam trista ,frumoasa fata ,locuieste la rasarit ,s-a plans de multe lucruri .Stii probabil sau iti amintesti ca era frumoasa si bogata dar cu 20 de ani in urma a venit in vizita un domn pe nume Ion ,i-a impuscat cativa copii mai tineri ,i-a luat aurul si l-a dat la cateva rude apropiate ...sa-si faca palate de jur imprejurul ei cica s-o apere,pai nu s-a opus ca nu a venit singur ci cu Petrica ...cum? nu-l STI? baiatul acela frumos care i-a zis ca e un morman de fiare vechi ,ea fata ...ei pai l-a exportat ,acum mai sunt putine fiare

.Sa nu uit ieri a trecut pe la mine Dan ,baiatul care era si a ramas prieten cu Secu ,baiat bun nu turna decat rudele ,matusile si nepotii ,e tare ce sa mai zicem .Mi-a zis ca da o lege, o lege sa omoare sacalii sa nu manance oamenii.
Vorba aia din Parlament sau din Guvern ;cica initiator este senatorul Somnulet ,da ala care-si numara valuta in Parlament ;de medicamente nu mai avem nevoie ,pai hai sa-ti spun am descoperit reclama la televizor ...sunt frumoasa sunt fierbinte ,atinge-ma si de atunci parca m-am vindecat de toate bolile ...daca o mai privesc de multe ori o sa renunt si la pensie.

M-a interesat foarte mult ce mi-ati scris despre experienta dumneavoastra de viata ..Aveti dreptate ,e mai profitabil sa porti discutii care mai intotdeauna sunt provinciale si invidioase ..facem progrese ,ne dumirim nu evoluam .Cred ca v-am spus ,lucrez la un studiu cu privire la fenomenul de decenta ,e vorba la urma urmelor de o aluzie la situatia prezenta dar sa stiti ca aici predomina o stare de indispozitie .Aceasta burghezie aroganta nu v-a scapa de proiectul ei ,desi e de-a dreptul o prostie ca trebuie sa decadem odata cu ea .

Pe aici peisajul este metafizic ,mi-a fost intotdeauna un dor imens de desert dar acum dupa ce au taiat padurile si copacii de pe munti vor sa dea foc la maracini cica vor sa monteze statuia lui Eminescu pe varful Omu sa poata fi privita de toti europenii
.
Din fericire ,resemnarea a devenit pentru mine o obligatie si chiar o chestiune de onoare ,pai Bisericile sunt pline dar mai mult din motive politice decat religioase .Poate ca ma insel eu dar spune ei biserica trebuie asuprita altfel devine prea conventionala,prea de moda veche .Din nefericire am devenit un dezradacinat pentru ca usor, usor trebuie sa renunt la limba mea materna .

Ei si ? ei au renuntat la tezaur si la closca cu puii de aur pe care au dat-o la rasarit iar acum au o coroana ,la Rosia pe care o revendica Traian vor sa o dea la apus sa fie in siguranta .Lectorul fiului lor este aproape singur ,urmare a experientelor nerfericite ale vietii lor conjugale,a casniciei lor cand pe stanga cand pe dreapta.
Timp de 21 de ani a fost o aventura care ne-a bagat in spital dar ce te faci? ca nu -s medicamente si nici medici

Cu drag ,

Transfugul Gigi Duduiala

MI-A MAI RĂMAS...

Doamne, de ce-am muncit o viață-ntreagă
Și pentru ce m-am chinuit să cresc copii ?
Astăzi, s-au dus cu toți în lumea largă
Eu plâng și îi aștept în fiecare zi !

Mi-a mai rămas acum doar dorul
Și lacrima ce-mi curge pe obraz,
Mă-ntreb când oare-mi va veni feciorul
Că îl aștept mereu răzimată de un gard !

De ar veni, uitând de supărare
I-aș spune vorbe calde ca-n-trecut,
Dar nu i-aș spune cât mă doare
Că n-am putut să îl ajut mai mult !

I-aș povesti ce grea e bătrânețea
Când n-ai pe nimeni lângă tine,
Că într-o zi-i va trece tinerețea
Și va ajunge tot la fel ca mine !

L-aș mai ruga să nu se supere atunci
Când va rămâne singur ca și mine,
O viață-n care ai muncit pe brânci
Nu-ți folosește dacă n-ai copii lângă tine !

Am să mă sting în casa- mi mică
În care greu am reușit să-mi cresc copii,
De moarte, nu-mi mai este frică
Dar azi, mă tem copile drag că tu nu ai să vii !

Autor...Dorin Dumitriu

INIMA...

,,La un croitor vestit, vine-o inimă rănită
Și cu ochii plini de lacrimi, cere să fie cusută!
Croitorul o priveşte, plin de milă și căldură
Și incearcă să-i găsească fir şi petec pe măsură!

El o coase şi-o ,,descoase" despre ce s-a întâmplat,
Ştiind că nu-i prima dată, când vine la reparat!
Ea sfioasă-şi pleacă ochii:-- ,,Ştiu, că nu te-am ascultat!
Mai repară-mă o dată şi promit că nu mai fac!"

Scuturându-şi capul, trist, croitorul o întreabă :
,, Scuză-mă, dar nu rezist... Cum de eşti atât de bleagă?
Te-am cusut de-atâtea ori, sfaturi bune, eu ți-am dat,
Însă nu trece prea mult şi iar vii la reparat!

Milă-mi este-acum de tine..ciudă-mi e că nu m-asculți,
S-alegi cu mai multă grijă şi să ştii când să renunți!
Te-arunci cu ,, capu"-nainte, crezând că stau brațe întinse,
Te trânteşti cu toată forța, de zid şi de uşi închise !

Uită-te şi tu la mine, că-s bătrân şi nu mai pot,
Teamă-mi e de ziua-n care, n-am să pot pune la loc
bucățelele pe care le-ai împrăştiat prin lume...!
Ai să pierzi inconştiento, chiar şi sufletul din tine!"

Fiecare-,,mpunsătură" care-i provoca durere,
O primea ca pe-o pedeapsă: resemnată...în tăcere!
Croitorul puse firul, tare, ca dojana grea!
--,,Sper c-această cusătură, să îți fie ultima!"

,,Fiecare inimă cred c-a fost la croitor,
Cu o rană de cuvânt, de iubire sau de dor!
Cred că ați ghicit desigur, croitorul cel sărman,
Vestit, plin de iscusință... este creierul uman!

Dacă inima ar fi de natură ascultătoare,
Poate n-ar mai fi mai bine, creierul, să o repare!,,

Autor : Liliana Smerea Vacaru

Fericirea..

"M-am întâlnit pe drum cu fericirea
Și m-a rugat s-o iau la mine-acas.
I-am spus că nu-i cunosc privirea
Și ca răspuns i-am zis un ”bun rămas”

În drumul meu am întâlnit iubirea;
M-a rugat la pieptul meu s-o strâng.
Dar știind că-i soră cu nefericirea...
Am refuzat, că nu mai vreau sa plâng.

Mergând pe drum, am întâlnit suspinul;
S-a aciuat la sânul meu rapid.
Ce era să fac? Așa îmi e destinul...
Între tristețuri sumbre, să pot să mă divid.

Am rătăcit plângând pe drumuri neumblate,
Cu suflet răvășit și ochi înlăcrimați.
Nimenea în jur, care să m-asculte...
Când îmi intrați în suflet, vă rog vă desculțați!!!"

sursa .
: Călăuza Ortodoxă

Motanel

Am un pisoi. Un ghem cu coada
Si e asa nazbatios….
Cand fuge, spui ca e tornada
Si deranjeaza tot pe jos.

E cand pe soba, cand pe masa
Si, mai mereu, il prinzi in pat.
Il certi, dar crezi ca lui ii pasa?
Raspunde doar cu un cascat.

Acuma doarme, cu nasucul
Bagat sub coada, indecent
Si cred ca nu visa, naucul,
La vreun pericol iminent.

Privesc pe geam. Ce tare ninge!
As vrea sa nu mai stea de fel
Zapada care se prelinge
Si-ncarca totul usurel….

Ma-ntreb: s-o fi-ntarit? E moale?
Pai, o sa aflu mintenas:
Il voi trimite-n cercetare
Pe dragul meu de pisoias….

L-am luat in brate. La ureche,
I-am susotit ce vreau sa stiu
Iar el, un hot fara pereche,
S-a pus pe-un tors intens, zglobiu.

Am deschis geamul cu fereala,
Ca mama nu m-ar fi lasat
Si brusc, afara, in zapada,
Pe Motanel l-am aruncat….

In aer s-a sucit pe data
Si labele si-a raschirat
Si in zapada afanata
Mult peste coada a intrat.

Brusc, se porni o vanzoleala,
Cum n-am vazut in viata mea!
Sarea, in sus, de-un cot, zapada,
Iar motanelul mieuna.

Sapand pe sub zapada rece,
Ii vedeam drumul peste tot…
Si rasul, sta sa ma innece,
Simteam ca mor, ca nu mai pot!

N-a durat mult, caci deodata,
Dupa ce curtea “a arat”,
Sarii, cu coada infoiata,
In marul de la drum, rotat.

De-acolo, miorlaia intr-una
Si imi spunea, pe limba sa
Ca mult mai buna e caldura
Si doar in casa vrea sa stea!

Dar veselia-mi fu amara:
- Ce i-ai facut lui Motanel?
Hai, fuga dupa el! Afara!
Nu vii in casa fara el!

Asa vorbind cu mine mama,
Pe usa m-a expediat,
Iar vantul, frigul si zapada
Deodata m-au imbratisat!

- Pis, Motanel, hai, vin’ la mine,
Coboara, haide, te iubesc!
El mieuna usor : - Mi-e bine
Si unde stau. Ma mai gandesc.

Cand, in sfarsit, veni la mine,
Pe pielea mea, am si aflat:
Zapada afanata bine
La inceput, a inghetat!

Doi rebegiti ne-am dus in casa
Si haine calde am luat,
Iar dupa masa copioasa,
A tors, m-a lins, deci, m-a iertat!

Imi zice mama, la culcare;
- Asa-i c-ai invatat ceva?
Cand faci un rau, ori mic, ori mare,
Se-ntoarce tot asupra ta!