Motanel

Am un pisoi. Un ghem cu coada
Si e asa nazbatios….
Cand fuge, spui ca e tornada
Si deranjeaza tot pe jos.

E cand pe soba, cand pe masa
Si, mai mereu, il prinzi in pat.
Il certi, dar crezi ca lui ii pasa?
Raspunde doar cu un cascat.

Acuma doarme, cu nasucul
Bagat sub coada, indecent
Si cred ca nu visa, naucul,
La vreun pericol iminent.

Privesc pe geam. Ce tare ninge!
As vrea sa nu mai stea de fel
Zapada care se prelinge
Si-ncarca totul usurel….

Ma-ntreb: s-o fi-ntarit? E moale?
Pai, o sa aflu mintenas:
Il voi trimite-n cercetare
Pe dragul meu de pisoias….

L-am luat in brate. La ureche,
I-am susotit ce vreau sa stiu
Iar el, un hot fara pereche,
S-a pus pe-un tors intens, zglobiu.

Am deschis geamul cu fereala,
Ca mama nu m-ar fi lasat
Si brusc, afara, in zapada,
Pe Motanel l-am aruncat….

In aer s-a sucit pe data
Si labele si-a raschirat
Si in zapada afanata
Mult peste coada a intrat.

Brusc, se porni o vanzoleala,
Cum n-am vazut in viata mea!
Sarea, in sus, de-un cot, zapada,
Iar motanelul mieuna.

Sapand pe sub zapada rece,
Ii vedeam drumul peste tot…
Si rasul, sta sa ma innece,
Simteam ca mor, ca nu mai pot!

N-a durat mult, caci deodata,
Dupa ce curtea “a arat”,
Sarii, cu coada infoiata,
In marul de la drum, rotat.

De-acolo, miorlaia intr-una
Si imi spunea, pe limba sa
Ca mult mai buna e caldura
Si doar in casa vrea sa stea!

Dar veselia-mi fu amara:
- Ce i-ai facut lui Motanel?
Hai, fuga dupa el! Afara!
Nu vii in casa fara el!

Asa vorbind cu mine mama,
Pe usa m-a expediat,
Iar vantul, frigul si zapada
Deodata m-au imbratisat!

- Pis, Motanel, hai, vin’ la mine,
Coboara, haide, te iubesc!
El mieuna usor : - Mi-e bine
Si unde stau. Ma mai gandesc.

Cand, in sfarsit, veni la mine,
Pe pielea mea, am si aflat:
Zapada afanata bine
La inceput, a inghetat!

Doi rebegiti ne-am dus in casa
Si haine calde am luat,
Iar dupa masa copioasa,
A tors, m-a lins, deci, m-a iertat!

Imi zice mama, la culcare;
- Asa-i c-ai invatat ceva?
Cand faci un rau, ori mic, ori mare,
Se-ntoarce tot asupra ta!