MI-A MAI RĂMAS...

Doamne, de ce-am muncit o viață-ntreagă
Și pentru ce m-am chinuit să cresc copii ?
Astăzi, s-au dus cu toți în lumea largă
Eu plâng și îi aștept în fiecare zi !

Mi-a mai rămas acum doar dorul
Și lacrima ce-mi curge pe obraz,
Mă-ntreb când oare-mi va veni feciorul
Că îl aștept mereu răzimată de un gard !

De ar veni, uitând de supărare
I-aș spune vorbe calde ca-n-trecut,
Dar nu i-aș spune cât mă doare
Că n-am putut să îl ajut mai mult !

I-aș povesti ce grea e bătrânețea
Când n-ai pe nimeni lângă tine,
Că într-o zi-i va trece tinerețea
Și va ajunge tot la fel ca mine !

L-aș mai ruga să nu se supere atunci
Când va rămâne singur ca și mine,
O viață-n care ai muncit pe brânci
Nu-ți folosește dacă n-ai copii lângă tine !

Am să mă sting în casa- mi mică
În care greu am reușit să-mi cresc copii,
De moarte, nu-mi mai este frică
Dar azi, mă tem copile drag că tu nu ai să vii !

Autor...Dorin Dumitriu