Nimeni nu trebuie să moară de cancer, cu excepția neglijenței;

Dr. Gupta spune:

Nimeni nu trebuie să moară de cancer, cu excepția neglijenței;

(1). Primul pas este să oprești orice consum de zahăr, fără zahăr în corpul tău, celula de cancer ar muri o moarte naturală.

(2). Al doilea pas este de a amesteca un fruct întreg de lamaie cu o ceașcă de apă fierbinte și de a bea pentru aproximativ 1-3 luni primul lucru înainte de alimente și cancerul ar dispărea. Echipa de cercetare de Maryland College of Medicine spune, este de 1000 de ori mai bine decât chimioterapie.

(3). Al treilea pas este de a bea 3 linguri de ulei de nucă de cocos organic, dimineața și noaptea și cancerul ar dispărea, puteți alege oricare dintre cele două terapii după evitarea zahărului. Ignoranța nu este o scuză;

Am împărtășit aceste informații de peste 5 ani. Fie ca toată lumea din jurul tău să știe. Dumnezeu să vă binecuvânteze.

Dr. Guruprasad Reddy B V, OSH STATE UNIVERSITATEA MEDICALA MOSCOVA, RUSIA

Încurajați fiecare persoană care primește acest buletin informativ e bine sa o transmiteti altor persoane și cu siguranță că o viață va fi salvată ...

Apă caldă de apă de lamaie poate preveni cancerul. Nu adăugați zahăr. Apa de lamaie fierbinte este mai benefică decât apa rece de lamaie.

Atât cartofii galbeni dulci au proprietăți bune de prevenire a cancerului.

01. Numai luând cina de noapte târziu poate crește șansa de cancer la stomac

02. Nu luați mai mult de 4 ouă pe săptămână

03. Sa mănânci spatele de pui poate provoca cancer la stomac

04. Nu consumați niciodată fructe după masă. Fructele trebuie consumate înainte de mese

05. Nu luați ceai în perioada menstruației.

06. Luați lapte de soia, fără a adăuga zahăr sau ou doar lapte de soia

07. Nu mancati rosii cu stomacul gol

08. Bea un pahar de apă curată în fiecare dimineață înainte de alimente pentru a preveni pietrele vezicii biliare

09. Nici un fel de hrană 3 ore înainte de culcare

10. Bea mai puțin lichior sau evita, nu are proprietăți nutriționale, dar poate provoca diabet și hipertensiune arterială

11. Nu mâncați pâine prăjită când este fierbinte din cuptor sau prăjitor de pâine

12. Nu încărcați telefonul mobil sau niciun alt dispozitiv alături de dvs. când dormiți

13. Bea 10 pahare de apă pe zi pentru a preveni cancerul vezicii urinare

14. Cât mai multă apă în timpul zilei, mai puțin pe timp de noapte

15. Nu beți mai mult de 2 cești de cafea pe zi, poate provoca insomnie și gastrită

16. Mâncați alimente mai puțin grase.

Este nevoie de 5-7 ore pentru a le digera, te face să te simți obosit

17. După ora 17, mâncați mai puțin

18. Sase tipuri de alimente care vă fac fericiți: banane, grapefruit, spanac, dovleac, piersic.

19. Somnul mai puțin de 8 ore pe zi ne poate deteriora funcția creierului.

Odihna o jumătate de oră poate păstra aspectul nostru tineresc.

20. Tomatele gătite au proprietăți de vindecare mai bune decât roșiile brute.

Apa cu lămâie fierbinte vă poate susține sănătatea și vă face să trăiți mai mult!

Apa caldă cu lămâie ucide celulele canceroase.

Adăugați apă caldă la 2-3 felii de lămâie. Fă-o băutură zilnică.

Amărăciunea din apa caldă cu lamaie este cea mai bună substanță pentru a ucide celulele canceroase

Apa rece cu lamaie are doar vitamina C, fără prevenirea cancerului

Apa caldă cu lamaie poate controla creșterea tumorilor de cancer.

Testele clinice au dovedit eficienta apei calde la limonadă.

Acest tip de tratament cu extract de lămâie va distruge celulele maligne, nu afectează celulele sănătoase

Următoarele ... acid citric și polifenol din lamaie, făcut limonada pot contribui la reducerea hipertensiunii arteriale, prevenirea eficientă a trombozei venoase profunde, îmbunătățirea circulației sângelui și reducerea cheagurilor de sânge.

Indiferent cât de ocupați sunteți, găsiți timpul să citiți acest lucru, apoi spuneți altora să răspândească dragostea!

RUGĂ CĂTRE MĂICUȚA DOMNULUI

de Preot Sorin Croitoru

Fecioară Preacurată mai albă decât crinul,
Te chem în rugăciune, cum tot creștinul face:
Când vor veni necazul, durerile și chinul,
Să-mi întărești credința, să pot să rabd în pace,

Să nu-L întreb pe Domnul de ce mi le trimite,
De ce mă dă tristeții ca-n gheare să m-apuce,
Căci e creștin acela ce lacrima-și înghite,
Cum a făcut și Dânsul când a murit pe Cruce..

În grelele ispite să nu mă lepăd, Mamă,
Căci nu-i frumos să credem atunci când este bine,
Iar când ne-apucă grija, sau tremurăm de teamă
Să lepădăm în grabă ideile creștine..

Să nu mă-nvingă frica, să nu o iau la goană,
Ca cei ce au făcut-o în epoci mai păgâne,
Să strig în gura mare de s-o-ntâmpla prigoană:
"Eu sunt creștin de-a pururi, am fost și voi rămâne"!

În tine-mi pun nădejdea, Fecioară Preacurată,
În zilele acelea cu harul mă-ntărește
Precum făceai cu sfinții din vremea de-altădată,
Iar ei, privind spre ceruri, mureau mucenicește..

Paşii mei

 

Cu tălpile goale , prin țărâna caldă,
Paşii mei mărunți parcă îi aud,
Aş pleca să-i caut ,prin "A fost odată ",
Dar, timpul nemilos mi i-a şters de mult.

Urmele lăsate pe poteci de țară,
Prin țărâna moale , pe unde umblam ,
Le-a spălat ușor ,timpul care zboară,
Doar în gândul meu încă le mai am !

Pe sub prunul tânăr cu coroana-n floare ,
Ce mă mângâia în adieri de dor ,
Caut paşii mei şi ce rău mă doare ,
Că i-a şters de mult ,timpul trecător!

Pe poteca -ngustă ce ducea la vie ,
Sună paşi mei prin țărâna moale ,
Adieri de vânt, din copilărie ,
Mi i-au ratacit pe a vieții cale !

Nucul ,bun prieten ,ce-l aveam în spate ,
Lângă casa noastră, mică, de la țară,
Paşii mei îi ştie , doar că nu mai poate ,
Împrejurul lui să-i adune, iară !

Pe câmpu-nflorit ,plin de rouă-n zori ,
Caut paşii mei rătăciți prin iarbă,
Dar nu-i mai găsesc şi mă trec fiori ,
Ploile şi timpul mi i-au şters în grabă!

Pe lângă fântâna cu apă curată,
Caut paşii mei ,rătăciți prin ani ,
În zadar îi caut prin "A fost odată"
Timpul şterge tot şi nu dă doi bani !

Paşii mei trecuti prin această viață,
M-au purtat frumos pe poteci de dor ,
Doar că mi-au lăsat ,amprente pe față,
Şi pe ici pe colo ,fire albe-n păr !

T Dumitru

In lumea mea

15 iulie 2019 ·

Opincile...

Tot îl roagă pe tăticul
Să îi cumpere opinci:
Nu o săptămână, două,
Nu o lună, două, acolo..
Dacă socotesc eu bine,
Lunile ar fi.. vreo cinci!

Însă chiar de prima dată
Când flăcăul cu pricina
Gospodarului îi cere
Să îi cumpere ce-am zis,
Tatăl i-a cerut lui Gheorghe
Ca să vânture grămada
Cea de grâu din podul casei
Și flăcăul a promis!

Deci de câte ori tăicuța,
Cu un zâmbet sub mustață
Își mai întreba băiatul
De a fost sau nu activ,
Mincinosul de Gheorghiță,
Chiar de-n pod nu se urcase,
Fără să se înroșească..
Răspundea afirmativ!

După luni și luni de zile
Care au trecut în grabă,
Iar opincile, Gheorghiță
Nicidecum nu le-a primit,
Într-o bună după-amiază
Tatăl își luă feciorul
Și în podul cel fierbinte
Împreună s-au suit..

Când ajunseră acolo,
Badea înhăță lopata
Și cu zâmbetul pe față
Se-apucă de vânturat,
Iar Gheorghiță, de căldură
Și din alte mici motive,
Era roșu tot la față,
Fâstâcit și speriat..

Când aproape să termine,
Obiectând că nu mai poate,
Gospodarul cu pricina
Sprijinindu-se-n lopată,
I-o întinde-apoi lui Gheorghe,
Că-i mai tânăr, pasămite,
Și îi cere o favoare:
"Ia-o și termină, tată".

Mincinosul de Gheorghiță
Prinde-aiurea de lopată,
Căci s-o zic pă aia bună:
Nici nu știe cum s-o țină,
Dar cu multă osteneală,
Gâfâind de oboseală,
Pân' la urmă vânturatul
Reușește de-l termină..

Când aproape de-ncheiere,
Înfigând în grâu lopata
Și simțind ceva mai tare,
El se aplecă să vadă:
Scormonind în grâu cu mâna,
Gheorghe scoase la iveală
Chiar opincile visate..
De emoție.. să cadă!..

În tăcere îl privește
Cu blândețe părintească
Tatăl pe Gheorghiță, care
A umblat cinci luni desculț..
Nu îl ceartă, nu-l lovește,
Nici măcar nu se încruntă,
Ci atâta îl întreabă:
"Vezi, de ce nu mă asculți?"..

Dragii mei, povestea asta se termină chiar aici.
Cei mai mari să o citească dacă vor și celor mici
Fiindcă eu învățătură pentru toți în ea am pus,
Căci opincile nu-s alta decât harul lui Iisus.
Tatăl este Însuși Domnul, grâul, ale Lui porunci,
Iar Gheorghiță noi, creștinii,.. înțelesu-m-ați atunci?..

A fost o vreme ...

A fost o vreme când în sate

Erau zicale din bătrâni,

Ogoarele la timp arate,

Iar câinii toţi aveau stăpâni.

Ştia tot omul de ruşine,

Ce e frumos, ce e păcat.

Învăţăturile creştine

Se respectau cu-adevărat.

Puţine straie, dar curate,

Aveau românii de-mbrăcat,

Modeste, simple, dar purtate

Cu măreţie de-mpărat.

Şi fetele erau frumoase,

Pe feţe arătau bujori,

Şi se sfiiau când, ruşinoase,

Primeau de la vreun june flori.

Flăcăii se-ntreceau în glasuri

Să zică-n hore strigături

Stăteau bătrânele trei ceasuri

Privind cu mâinile la guri.

Era şi timp, era răbdare,

Iar ceasul chiar părea mai lung,

Azi omul când de toate are

Niciunele nu îi ajung.