Opincile...

Tot îl roagă pe tăticul
Să îi cumpere opinci:
Nu o săptămână, două,
Nu o lună, două, acolo..
Dacă socotesc eu bine,
Lunile ar fi.. vreo cinci!

Însă chiar de prima dată
Când flăcăul cu pricina
Gospodarului îi cere
Să îi cumpere ce-am zis,
Tatăl i-a cerut lui Gheorghe
Ca să vânture grămada
Cea de grâu din podul casei
Și flăcăul a promis!

Deci de câte ori tăicuța,
Cu un zâmbet sub mustață
Își mai întreba băiatul
De a fost sau nu activ,
Mincinosul de Gheorghiță,
Chiar de-n pod nu se urcase,
Fără să se înroșească..
Răspundea afirmativ!

După luni și luni de zile
Care au trecut în grabă,
Iar opincile, Gheorghiță
Nicidecum nu le-a primit,
Într-o bună după-amiază
Tatăl își luă feciorul
Și în podul cel fierbinte
Împreună s-au suit..

Când ajunseră acolo,
Badea înhăță lopata
Și cu zâmbetul pe față
Se-apucă de vânturat,
Iar Gheorghiță, de căldură
Și din alte mici motive,
Era roșu tot la față,
Fâstâcit și speriat..

Când aproape să termine,
Obiectând că nu mai poate,
Gospodarul cu pricina
Sprijinindu-se-n lopată,
I-o întinde-apoi lui Gheorghe,
Că-i mai tânăr, pasămite,
Și îi cere o favoare:
"Ia-o și termină, tată".

Mincinosul de Gheorghiță
Prinde-aiurea de lopată,
Căci s-o zic pă aia bună:
Nici nu știe cum s-o țină,
Dar cu multă osteneală,
Gâfâind de oboseală,
Pân' la urmă vânturatul
Reușește de-l termină..

Când aproape de-ncheiere,
Înfigând în grâu lopata
Și simțind ceva mai tare,
El se aplecă să vadă:
Scormonind în grâu cu mâna,
Gheorghe scoase la iveală
Chiar opincile visate..
De emoție.. să cadă!..

În tăcere îl privește
Cu blândețe părintească
Tatăl pe Gheorghiță, care
A umblat cinci luni desculț..
Nu îl ceartă, nu-l lovește,
Nici măcar nu se încruntă,
Ci atâta îl întreabă:
"Vezi, de ce nu mă asculți?"..

Dragii mei, povestea asta se termină chiar aici.
Cei mai mari să o citească dacă vor și celor mici
Fiindcă eu învățătură pentru toți în ea am pus,
Căci opincile nu-s alta decât harul lui Iisus.
Tatăl este Însuși Domnul, grâul, ale Lui porunci,
Iar Gheorghiță noi, creștinii,.. înțelesu-m-ați atunci?..