Paşii mei mărunți parcă îi aud,
Aş pleca să-i caut ,prin "A fost odată ",
Dar, timpul nemilos mi i-a şters de mult.
Urmele lăsate pe poteci de țară,
Prin țărâna moale , pe unde umblam ,
Le-a spălat ușor ,timpul care zboară,
Doar în gândul meu încă le mai am !
Pe sub prunul tânăr cu coroana-n floare ,
Ce mă mângâia în adieri de dor ,
Caut paşii mei şi ce rău mă doare ,
Că i-a şters de mult ,timpul trecător!
Pe poteca -ngustă ce ducea la vie ,
Sună paşi mei prin țărâna moale ,
Adieri de vânt, din copilărie ,
Mi i-au ratacit pe a vieții cale !
Nucul ,bun prieten ,ce-l aveam în spate ,
Lângă casa noastră, mică, de la țară,
Paşii mei îi ştie , doar că nu mai poate ,
Împrejurul lui să-i adune, iară !
Pe câmpu-nflorit ,plin de rouă-n zori ,
Caut paşii mei rătăciți prin iarbă,
Dar nu-i mai găsesc şi mă trec fiori ,
Ploile şi timpul mi i-au şters în grabă!
Pe lângă fântâna cu apă curată,
Caut paşii mei ,rătăciți prin ani ,
În zadar îi caut prin "A fost odată"
Timpul şterge tot şi nu dă doi bani !
Paşii mei trecuti prin această viață,
M-au purtat frumos pe poteci de dor ,
Doar că mi-au lăsat ,amprente pe față,
Şi pe ici pe colo ,fire albe-n păr !
T Dumitru
In lumea mea
15 iulie 2019 ·
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu