Trimite Doamne moartea sa ma ia,
Nu ma lăsa să mă mai chinuiesc,
Sunt singură și boala-i tare grea,
Sunt prea mulți ani de când ma patimesc.
Puțini sunt cei ce mila îmi arată,
Din timpul lor pentru mine se jertfesc
Ca sa-mi aducă o farfurie caldă,
O ,Doamne. Tare mult le mulțumesc .
Cu toții sa veniti la moartea mea
Si sa va veseliti ca am plecat,
Ce zii atunci, ce bucurie mare
Ca toate pe pământ eu le-am lăsat.
Si daca cineva își amintește
De mine si de casa dărâmata
Si...va voii...de ma pomenește Floarea.
La pomelnic adormită.
Versuri:
Mihaela Stoica-Cucoanes
Aceasta poezie am făcut.o pe 23 ian. Am avut grija de tanti Floarea vreo 3 sapt . Mereu ma întreba dacă o sa vin la moartea ei ...și ce ziceți ca chiar cu mine a murit, i.am ținut lumânarea.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu