Ruga unui bătrân...

 

În nămoale și în bălți,
Tot țăranul se târăște
Viața lui e tot ca-n cărți,
Cum de mult se povestește.

Nu bate la nici o ușă,
S-a obișnuit asa...
Casa lui e doar o cușcă
Nu are ce reproșa.

Este prea bătrân acum
Să mai lupte în războaie,
Să ceară la domn' primar
O mânuță de pietroaie.

N-are cui să dea un sfat
Cum să meargă-n primărie,
Tinerii din al său sat,
Stau mereu numa-n beție...

Trist în suflet el se roagă:
"Doamne ce s-o mai alege oare ,
Din satul meu Booveni
În secole' viitoare?

Nici clopotele nu mai bat,
Nu se fac nici Liturghii,
Parca totul a-nghețat...
Hristoase ...de ce nu vii?

Jertfă mea Ți-aduc eu Doamne,
Miercurea și Vinerea,
Nu mănânc, chiar de mi-e foame,
Mică e puterea mea.

Bucură pe toți din sat 

cu o floare ce răsare,
Lângă-un proaspăt, bun asfalt...
Și cu toate necesare.

In zile de sărbătoare
Să-ți aducă la altar,
Daruri și Aleluiare,
Slave că nu I-ai uitat.".

Mihaela Stoica-Cucoanes

Fănica

Fănica e o fată de la țară
Cu suflet cald , născută bolnavioară
Ea de părinți a fost tare iubită
Cu dragoste și drag a fost crescută.

Ea este mai mereu cu zâmbetul pe buze,
Slujeste tuturor cu timp și fără timp
Nu minte,nu se lauda, smerit vorbeste ,
Are mai mult o inima ca de copil.

Fănica e o fata ce iubește.
Asa a învățat-o mama sa.
Cu inima curata mulțumește
Lui Dumnezeu pentru această viață sa.

Ea doi băieți a reușit să crească,
Asa a randuit-o Cel de sus
Ca-n timpul bătrâneților sale
Sa aibe și ea un ajutor în plus.

În ochii ei smeriti se vede cerul,
Se vede dragostea Mantuitorului Hristos
Nu am curajul ca sa-i privesc în față
Si-mi plec privirea îndreptată-n jos.

Mihaela Stoica-Cucoanes

Fănică e o tânără mămică care s.a născut prematur. Mama ei născuse doua gemene și doar Fănica a trăit.
S.a născut cu probleme de sănătate (la cap) , părinți au căsătorit.o, a avut doi băieți, soțul era foarte violent și l.au gonit, rămânând mama ei sa ii crească copiii.

Și mama ei asta mi.a zis ca ...și.a dorit tare mult nepoți ...ca sa aibă cineva grija și de fata ei.

Fănică are ochii albaștri ca cerul..., umili...m.a impresionat extraordinar ....

Tanti Floarea ...

Trimite Doamne moartea sa ma ia,

 Nu ma lăsa să mă mai chinuiesc, 

Sunt singură și boala-i tare grea, 

Sunt prea mulți ani de când ma patimesc. 

Puțini sunt cei ce mila îmi arată, 

Din timpul lor pentru mine se jertfesc 

Ca sa-mi aducă o farfurie caldă, 

O ,Doamne. Tare mult le mulțumesc . 

Cu toții sa veniti la moartea mea 

Si sa va veseliti ca am plecat, 

Ce zii atunci, ce bucurie mare 

Ca toate pe pământ eu le-am lăsat. 

Si daca cineva își amintește

 De mine si de casa dărâmata

 Si...va voii...de ma pomenește Floarea. 

La pomelnic adormită.

Versuri:
 Mihaela Stoica-Cucoanes

Aceasta poezie am făcut.o pe 23 ian. Am avut grija de tanti Floarea vreo 3 sapt . Mereu ma întreba dacă o sa vin la moartea ei ...și ce ziceți ca chiar cu mine a murit, i.am ținut lumânarea. 

Ucraina.

Primii mucenici s-arată
Copilasi, Femei, batrâni
De război nu le e frică
Se-nchină și spun... Amin!

În genunchi stau la răscruci
Ca sa fie cu toți primii
Transformandu-se în cruci
CU Hristosul lor in inimi.

Ucraina scumpă tară
În curând te vei sfinti
Domnul să fie cu tine,
Răbdă ,Te vei mântui!

  Mihaela Stoica -Cucoanes