Tata

 

Constantin Neagovici

Ai fost un simbol în viaţa asta pentru mine
Mi-ai arătat ce-i rău dar şi cei bine
Mi-ai fost exemplul în detoate
Ai fost o pildă dură de moralitate

M-ai educat să îi respect pe oameni
Să mă-nconjor de prieteni ca de fraţi
Am ascultat in vreme de restriste libertatea-n difuzoare
Si n-am crezut ca asta doare atât de tare

Mai mirat atunci cand mi-ai povestit
Despre eroii ce pentru ţară au murit
Nu-nțelegeam de ce repeți deatâtea ori
De generaţii ce s-au stins în închisori

Acum văd că ai avut dreptate
Când multe se ascund în penibilitate
Când multe valori morale se ascund
In omul scolit dar muribund.

Tu mi-ai predat întâia lecţie de onestitate
Şi mi-ai vorbit cu elocinţă de dreptate
M-ai învățat să nu fiu sclav pe bani
Chiar dacă şi bunicul a murit cu ani

Să prețuiesc pământul dar şi țara
Să ştiu cum să miros fânul vara
Să-mi fie drag de glia strămoşească
Şi sărăcia să nu mă stânjeneasca

Să preţuiesc valorile umane
Să am respect pentru femeile ce-s mame
Să îi ajut pe cei ce sunt în sărăcie
Să dau dovadă în viaţă de omenie

Chiar dacă toate acestea le-am primit pe rând
C-o vorbă-nceată sau uneori-njurând
Pe toate le-am primit cu mintea-nceată
Si-acum mă plâng că totu-mi era ceață

Dar mi-ai vorbit şi despre fericire?
Ai spus că ea se-ntruchipează în iubire?
M-ai învăţat să îl iubesc pe Cel de Sus?
Să mă închin de-a pururi la Iisus?

Probabil că mi-ai spus şi nu-mi aduc aminte
Deatâtea ori când nu am fost cuminte
Atunci poate cand coseam împreună
Sau când aram un petec din glia străbună

În clipele în care-ţi scriu aceste rânduri
Te am pe veci în suflet şi în gânduri
Aş vrea să te mai văd măcar o dată
Să te întreb ca altădată... Ce faci, tată...