După multa-i aşteptare
Crezând toţi că nu mai vine
Cu nămeţi în fala-i mare
În puterile-i depline
Şi-a pus alba-i stăpânire
Peste tot venind s-aştearnă
Cu eterna -i fulguire
Avuţia să şi-o cearnă
În elan fără oprire
Şi-a turnat multa-i zăpadă
Sub a ei acoperire
Vrând nimic să nu se vadă
Parcă dintr-o răzbunare
A trimis apoi şi vântul
Viscolul prin spulberare,
Să acopere pământul
Poate spre a-i şti de frică
Şi-a dezlănţuit stihia
Voind noua să ne zică
Să-i slăvim împărăţia
Timpul ei şi-a ei putere
Să se facă înţelese
Tainuitele-i mistere
Numai ea ştiind a-şi ţese
Năpustindu-se-n câmpie
Peste drumuri, peste sate
Şi-a pus apriga-i urgie
Troienindu-le pe toate
Măturând ce-a prins în cale
Cu zăpadă spulberată
Deal făcând unde e vale
Sub troiene îngropată..
Până-n streaşină la casă
Şi-a depus alba-i mantie
Celui ce-ar voi să iasă
Zăvorându-i colivie...
Doar tunelul e scăparea
Sau prin pod înspre afară
Până a-şi găsi cărarea
Către viaţă, să nu moară...
Însă iernii nici că-i pasă
Că aşa-i e dat să fie
Cât i-e vremea de crăiasă
Într-a ei împărăţie
Geru-i este mângâierea
Ce simţirea i-o răsfaţă
Precum viscolul plăcerea
Când pe toate le îngheaţă
Florile ce-i sunt iubirea
Pe ferestre le pictează
Şi le suflă vieţuirea
Prin îngheţu-i când oftează
Şi de streşine agaţă
Apa care se prelinge
Într-un sloi prelung de gheaţă
Ce căldura i-o învinge...
Dar e pură, fără vină
În mantaua-i sclipitoare
Şi de bucurie -i plină
Spre fiinţa simţitoare
Este iarna mult dorită
Cu zăpada-i minunată
Şi misiunea împlinită
Ce-i din Ceruri strecurată..!
ANDREI BOTOSANU
22.02.2012
http://ro.netlog.com/andreybotosanul
