45 de învățături de la un bătrân de 90 de ani

Am gasit un articol foarte interesant , dar spunea un mare sfant ca Dumnezeu ne-a dat sa traim 70 de ani , si cu indulgenta 80, ce trece peste 80 de ani e un chin...tatal meu are 95 de ani si sora lui 90 ...deci sant de vita lunga...se zice ca cine nu are batrani...sa-i cumpere...


Cine își dorește să ajungă la 70, 80 sau chiar 90 de ani pentru a avea suficientă experiență de viață și înțelepciune ca să trăiască din plin și să fie fericit? Dacă nu știi, atunci îți spun eu: Nimeni!

Cu toții vrem să profităm de viață la maxim și să fim fericiți dar nu toți avem acumulată acea experiență, uneori vitală, care să ne pună pe drumul potrivit atunci când avem nevoie.
Uneori însă, avem privilegiul de a ne bucura de cuvintele înțelepte ale celor bătrâni. Dacă-i ascultăm atent, cu siguranță vom avea ceva de învățat.

Mai jos ai 45 de învățături de la un bătrân de 90 de ani. Fii deschis, cunoaște și învață!

1. Viața nu e corectă și totuși e bună.
2. Când ai îndoieli, continuă făcând încă un mic pas.
3. Viața e prea scurtă ca să nu te bucuri de ea.
4. Serviciul nu va avea grijă de tine când vei fi bolnav. Prietenii și familia vor avea grijă.
5. Nu cumpăra lucruri de care nu ai nevoie.
6. Nu trebuie să câștigi fiecare discuție în contradictoriu. Rămâi mereu cinstit cu tine însuți.
7. Când plângi, fă-o alături de cineva. E mult mai sănătos decât să o faci singur.
8. Este în regulă să fii supărat pe Dumnezeu. Poate rezista loviturilor tale.
9. Fă economii pentru lucrurile care contează cu adevărat.
10. Când vine vorba de ciocolată, a i te împotrivi este în zadar.
urmarea o cititi aici :

http://stepanadrian.ro/45-de-invataturi-de-la-batran-de-90-de-ani/

Smerenie adevărată

 La o mânăstire s-a facut masă după sfânta slujbă la care lua parte tot soborul. Un frate străin a intrat şi el în sala de mese şi se ospata cu fraţii. Economul mânăstirii, intrând în trapeză, l-a zărit şi a zis: "Cine te-a poftit aici? Cum îndrăzneşti? Ieşi afară!" Omul, sculându-se, a ieşit şi şedea pe o bancă mai de-o parte. Dar faţa lui era voioasă de parcă nimic neplăcut nu i s-ar fi întâmplat. Un călugăr a intrat în vorbă cu el şi l-a întrebat: "Cum de nu te-ai mâhnit, căci economul nostru te-a ocărât şi te-a scos afară de la masă?" Acela a răspuns: "Când veneam la Biserică, mi-am pus în minte gândul că sunt păcătos şi nevrednic ca un câine, care, atunci când este alungat, se duce, când îl chemi, vine".
 Mult se folosi călugărul de acest cuvânt.