40 de cugetari ale Maicii Gavrilia

1. Orice loc poate deveni locul Invierii. Este de-ajuns sa traiesti smerenia lui Hristos
2. Nu o cunoastere pe care s-o dobandesti, ci o cunoastere pe care s-o patimesti – asta-i spiritualitatea ortodoxa.
3. Exista o singura educatie: sa invatam sa-L iubim pe Dumnezeu.
4. Mai bine iadul aici decat in lumea cealalta.
5. Nu-i important ceea ce zicem, ci ceea ce traim. Nu ceea ce facem, ci ceea ce suntem.
6. Daca ai dragoste pentru intreaga lume, atunci intreaga lume e frumoasa.
7. Cel cel ce iubeste nu baga de seama c-o face, asa cum nu baga de seama nici ca respira.
8. Cand mintea nu este risipita in lucruri lumesti si este unita cu Dumnezeu, atunci si un “Buna ziua” pe care il zicem devine o binecuvantare.
9. Doar cand cineva inceteaza sa mai citeasca alte carti in afara Evangheliei [in general a cartilor duhovnicesti, probabil, n.n.] incepe sa sporeasca launtric cu adevarat. Doar atunci, unit cu Dumnezeu prin Rugaciune, poate auzi voia lui Dumnezeu.
10. Adesea Dumnezeu nu doreste fapta, ci intentia. E de ajuns sa vada ca esti gata sa-I implinesti porunca.
11. Cand Dumnezeu ne-a facut, ne-a dat viata si a suflat in noi Duhul Sau. Duhul acesta este Dragoste. Cand nu avem dragoste, devenim cadavre si suntem cu totul morti.
12. Nu-ti dori nimic altceva decat voia lui Dumnezeu si primeste cu dragoste relele care vin asupra ta.
13. Sa nu raspunzi cuiva cu raul pe care ti l-a facut, ci vezi-L pe Hristos in inima lui.
14. Sa nu spui niciodata: “De ce mi s-a intamplat asta?” Sau cand vezi pe cineva cu cangrena sau cancer sau orb, sa nu te intrebi “De ce li s-a intamplat asta?“ Cere-i lui Dumnezeu sa-ti arate celalalt mal al raului. Atunci vei vedea, impreuna cu ingerii cum stau lucrurile: toate sunt dupa randuiala lui Dumnezeu. Toate!
15. Daca ai ganduri de judecata impotriva altcuiva, cere-I lui Dumnezeu sa se ingrijeasca de tine in acel ceas, ca sa-l poti iubi pe acel om asa cum il iubeste El. Atunci Dumnezeu te va ajuta sa-ti vezi starea. Daca L-ai vedea pe Hristos, ai mai judeca?
16. Tot ce spunem ramane in vesnicie.
17. Cand avem nevoie, Dumnezeu ne va trimite pe cineva. Toti suntem impreuna-calatori.
18. Cei ce traiesc in trecut sunt ca morti. Cei ce traiesc in viitor, in inchipuirile lor, sunt naivi, pentru ca viitorul e doar al lui Dumnezeu. Bucuria lui Hristos se gaseste doar in clipa de fata, in Prezentul vesnic al lui Dumnezeu.
19. Mai bine sa rostesti Rugaciunea lui Iisus cu glas tare, decat deloc.
20. Tulburarea si grija sunt pentru cei ce n-au credinta.
21. Dragostea este doar pe Cruce.
22. Asa cum Dumnezeu te iubeste pe tine, il iubeste si pe dusmanul tau.
23. Ar trebui sa facem in asa fel incat sa traim in lume ca uleiul si apa dintr-o candela, care nu se amesteca si altfel sunt intru si pentru Dumnezeu: in lume, sau nu din lume.
24. Toti suntem vase, uneori ale Luminii, alteori ale Intunericului.
25. Ca sa se savarseasca o minune, e deajuns sa iubim. Nici rugaciunea, nici metania n-au asa putere!
26. Experienta m-a invatat ca nimeni nu poate ajuta pe nimeni, oricat de mult si-ar dori, din dragoste, s-o faca. Singurul ajutor vine doar de la Dumnezeu, cand e vremea Sa.
27. Daca-L avem pururea pe Dumnezeu in minte, si Dumnezeu ne are pururea in minte.
28. Nu trebuie sa hotaram pentru altii. Sa-i lasam in seama ingerilor si vor gasi cea mai buna solutie.
29. Cand vorbim si cineva ne intrerupe, sa nu continuam. Inseamna ca nu va auzi ce avem de spus. Ingerii fac asa.
30. Tot ce ni se intampla este doar din vina noastra.
31. In fiecare dimineata, deschide o pagina noua si iscaleste-o in alb. Si lasa-L pe Dumnezeu sa scrie ce voieste.
32. De nu vei ajunge in pragul deznadejdii, nu vei vedea nicicand Lumina.
33. Precum Simon Kirineanul, sa fim gata sa sarim in ajutorul aproapelui nostru.
34. Singura bucurie adevarata este eliberarea de grija.
35. Cea mai puternica rugaciune este Epicleza (pogorarea Sfantului Duh) de la Dumnezeiasca Liturghie.
36. Dragostea este o bomba care nimiceste tot raul.
37. Unii vor sa ajunga la Inviere fara sa treaca pe calea Golgotei.
38. Zi si noapte binecuvanta-vom pe Domnul pentru darurile ce ni le da!
39. Putine cuvinte, multa dragoste. Pentru toti. Oricine ar fi ei.
40. Cea mai mare parte a rugaciunii mele este de multumire. Ce altceva sa cer, daca am totul?

Glasul florilor

Închin această poezie tuturor creştinilor care poartă nume de flori, dar şi
celor care sunt la suflet precum florile de primăvară.

Se vesteşte peste codri, că a iernii bold se curmă,
Iar de astăzi, primăvara a ajuns din nou la cârmă.
Razele fierbinţi de soare, auzind că-i primăvară,
Se reped într-o năvală peste-a iernii plăpumioară.

Bucuriile zăpezii, fără să se-mpotrivească,
Lasă-n voie primăvara, peste lume să domnească.
Veselia învierii se revarsă-n tonuri vii
Peste flori şi rămurele, peste codri şi câmpii.

Revenind din nou la viaţă, toate florile de-afară,
Pregătesc pe-a lumii scenă, un concert de primăvară.
La acest măreţ spectacol, floricele mii şi mii
Îşi anunţă, iar, prezenţa, cu măiestre melodii.

Vin din vale ghioceii cu zăpadă pe trăsură,
Ca să cânte, în tăcere, cei dintâi, o uvertură;
Vin în urmă toporaşii hotărâţi să cânte iară,
La slăvita înviere, în parfum de primăvară.

Vin în grabă liliecii, zambiluţele, salcâmii;
Vin frumoasele narcise de pe-ntreg cuprinsul lumii.
Toată floarea cea vestită a întregului pământ,
Vrea s-aducă azi, pe scenă, Creatorului un cânt.

Rând pe rând pe scenă urcă mii de flori, frumos gătite,
Inundând văzduhul straşnic, cu parfumuri diferite.
Revărsând în jur mireasmă, unele din ele cântă,
Iară altele, prin straie, ochiul dulce ţi-l încântă.

Ghioceii, într-un suflet, cântă oda bucuriei,
Iar un cor de violete, simfonia modestiei;
Sus, pe scenă, liliacul cântă despre tinereţe,
Iar magnolia vorbeşte despre-a florilor nobleţe.

Trandafirii te încântă cu dragi versuri de iubire,
Gălbenelele zic dulce despre dor şi fericire,
Laurii vorbesc de faimă, crinii albi de puritate,
Iar trifoiul dă o pildă tandră de loialitate.

Albăstreaua te uimeşte cu a ei delicateţe,
Iar ferigile zic stihuri parfumate cu francheţe;
Bradul tuturor vorbeşte, cu mult dar, de veşnicie,
Iar măslinul cântă vrednic imnul păcii, cu tărie.

Şi aşa, cu-a sa mireasmă, sau hăinuţă hărăzită,
Fiecare floricică, vesel cântă sau recită,
Aducându-şi fiecare mulţumirea şi obolul
Pentru Cel ce le-a dat viaţă, pentru Tatăl Creatorul.

Fără tobe, fără zbucium, glasul florilor răsună
Şi încing o horă mare, împletite-ntr-o cunună.
Festivalul lor se-ntinde până-ntr-un târziu de toamnă,
Iar a lor mesaj profetic strigă tare şi ne-ndeamnă:

Lume, lume trecătoare, fii ca noi în astă viaţă,
Un buchet de floricele cu iubire şi speranţă,
Căci precum noi înviat-am, din a iernii noapte grea,
Tot aşa şi omenirea, negreşit va învia.
......
Ce frumoasă este lumea florilor şi-a ei simţire,
Care este pentru oameni pildă vie de trăire,
Căci nu vezi la ele ură, nu vezi hulă, nu vezi ceartă,
Nici nu se invidiază, nici nu se mândresc vreodată.

Chiar de sunt, câteodată, năpădite de ciulini,
Ele înfloresc voioase şi sub spini, sau mărăcini.
Din a lor mireasmă, ele împrumută cu plăcere
Şi acelor ce fac umbră, şi-s pricină de durere.

Numai tu om fără minte şi grozav căzut din har,
Nu poţi suferi harisma fratelui primită-n dar,
Sau de-o ai, altă durere, căci cu dânsa te mândreşti,
Iar pe cei lipsiţi de daruri, repede îi osândeşti.

Nu ai vrea ca, tu, de astăzi să devii o scumpă floare?
Căci şi tu ai nişte daruri, ce nu-s puse în valoare.
Fii mireasmă pentru semeni, fii la fapte cu tupeu
Şi fă haină luminoasă, haina sufletului tău!
Primit prin mail