A plecat...

A plecat pe fugă Vara

Cu alaiul ei de soare,
În mătasea de porumb
Dimineaţa mai răsare!

Doar în poala unui câmp
Îi văd urma de dogoare
Şi-a lăsat culorea aprinsă,
Într-o inimă de floare.

A îmbrăcat în zale verzi,
Toţi copacii din grădină,
Printr-un nai doineşte timpul
Muzica e în surdină...

Roţile de tren se zbat
Pe o şină nevăzută,
De ar ştii lumea misterul
Cred că toată ar fi mută...

Rânduiţi ca la paradă
Stau ciorchinii strânşi în vie,
Vor să umple iar panerul
Să ne-aducă bucurie.

Merii au roşit copacii
În livada de pe deal,
Pregătiţi sunt de paradă
Şi au strâns chiar arsenal...

În oglinda unui lac
Se admiră un răţoi,
Unde-i liniştea mai tare
Vrea să facă tărăboi...

Într-un muşuroi furnica
Cară grâne pentru iarnă,
Vântul suflă fără milă
Bobul vrea să îl răstoarne

Greieraşul prinde-n strune
Dorul zilelor de foc,
Când sonete se-aprindeau
Chiar în fir de busuioc.

Ceru-şi scutură năframă
Şi toţi norii se trezesc
Tună, fulgeră şi iată,
Stopi de ploaie dăruiesc.

În pământ se scurg izvoare
Setea să i-o potolească,
Iarba-i creşte în picioare,
Ciute vrea să mai hrănească...

Un Naiv pictează seara,
Când sub aripă de lună,
Stelele se-aprind pe boltă
Şi ne spun chiar: -Noapte bună!

Îngerii din cer veghează
Să ne fie somnul lin,
Pruncușoru-n vis oftează
Eu privesc şi mă înclin....

http://confluente.ro/camelia_cristea_1440088347.html

20 august 2015

foto sursa internet

Camelia Cristea

Batranete

Aș vrea ca să mă ierți copile
Că n-am să-ți las în urma mea palate,
Am fost sarac dar te-am crescut pe tine,
Nu am știut că într-o zi vei fii departe.

Nu dragul meu copil, eu n-am furat
Și n-am averi să-ți las ca moștenire,
N-aș vrea să-ți spun cât am avut de îndurat,
Și cât mi-aș fi dorit ca să rămâi cu mine.

Dar ai crescut copile și-ai plecat,
Și tu și sora ta v-ați dus mânați de soartă,
Eu am rămas cu sufletu-ntristat
Și încă va aștept plângând singur la poartă.

Și știu că uneori va mai gândiți la mine
Dar viața voastră nu-i ușoară,
Acum când zilele-mi sunt mai puține
Aș vrea ca depărtarea asta să nu doară.

Îmi e din ce în ce mai greu cu bătrânețea,
Dar nu mă plâng și nu va chem,
Și dacă Domnul mi-ar întoarce tinerețea.
Fără regrete și-ndoiala eu mi-aș dori ca să trăiesc la fel.

Și dacă nu puteți veni , o să vin eu
Să va aduc câte ceva ca să puneți pe masă,
N-am să va spun cât mi-e de greu,
Când voi veniți atât rar și ați uitat cum e acasă.

Aș vrea ca să mă ierți copile

Că n-am să-ți las în urma mea palate,

Și dacă s-o întâmpla să nu ajung la tine

Să nu lăsați zambilele să moară neudate…..

AUTOR: DORIN DUMITRIU
https://www.facebook.com/dorel.dumitru.564