Tara mea de Stelian Barcea

In batrana Europa,
Undeva intre balcani,
Asezata o tarisoara,
Neam de daci si de romani.

Romanie plai de dor,
Slava i-ti aducem tie,
Munti, paduri, campii intinse,
Plai de doina poezie.

Multi au vrut sa te-nrobeasca,
Dar de straja la hotare,
Era oastea romaneasca,
Pe dusmani sa ii doboare.

Oameni vrednici de a lor tara,
In razboaie au luptat,
Pentru sfinta libertate,
Jertfa lor a meritat.

Prin razboaie batalii,
Pentru a noastra libertate,
Bravi ostasi si- ai tarii fii,
Au platit prin a lor moarte.

Lor aducem azi cinstire,
Si omagii cuvenite,
Sa depunem azi o floare,
La tacutele morminte.

Suflet neîmpăcat

  Motto:

"Sufletele nefericite,

Sunt cele care nu ştiu şi nu au fost iubite."

Să nu atingi iubirea nici cu o floare,

Atât de tare doare!

Dacă inima nu ţi-o dăruieşti ,

Floarea nu are rost să o primeşti.

Floarea poate fi dăruită

Atunci când iubirea e împărtăşită,

Când privirea se oglindeşte în inima acelui lac

De  început de veac.

Când sufletul cânt,

  O mare de lumini gând,

Înfloreşte ca un diamant,

În pulberea de stele de argint,

Strălucind în mii de ape,

Cântând pe o mulţime de clape.

Iubirea însăşi e o floare,

Ce înfloreşte plină de culoare,

O auroră boreală,

Ce pare atât de ireală.

Poate că nu ai întâlnit-o.

Poate că nici nu ai zărit-o.

Poate că nu ai aflat-o.

Poate că nici nu ai căutat-o.

Ai aşteptat ca ea să vină,

Să te umple de lumină

Şi pentru că nu v-aţi întâlnit,

Crezi că e ceva ce nu poate fi găsit.

Eu care am întâlnit-o,

Eu care am cunoscut-o,

Îţi spun doar ... e păcat:

Vei pleca cu sufletul neîmpăcat.

Φ

             Mörlenbach, Deutschland,

2015 octombrie 12, ora 17³⁰-17⁴⁵