Un grup de gândaci

STEFANIA ROTARIU·
8 IANUARIE 2017

Un grup de gândaci posaci,
Croncăneau de zor în sală,
Căutând grăbiti prin legi,
O usiță de scăpară.

Apoi noi cei bolovani,
Nu văzurăm cum gândacii,
Fofilară dolofani,
Cu bunătăti pentru ei, toti sacii.

Ia de unde nu-s gândacii,
Negri si umflati cu smoală,
Se facură ca si dracii,
Din analfabeti, cu scoală.

Si-apoi calea de-ai întoarce,
Să se facă iar gândaci,
Nu se cade, nu se face,
Noi am devenit posaci.

Plecat-am pelegrini

STEFANIA ROTARIU·9 IANUARIE 2017

Plecat-am pelegrini haihui,
Prin lumea largă ne-am pierdut,
Si nu-i păsa chiar nimănui,
Căci drumul înapoi nu l-am găsit.

Ne-au dat si-un nume cam pocit,
Diaspora acum ne spune,
Si din români am devenit,
Românii fără Tară, fără nume.

Venim când dorul ne răpune,
Si-n lacrimi drumu îl scăldăm,
Apoi ne-ntoarcem iar în lume,
În Tară noi loc nu avem.

Si anii trec, si lumea trece,
Copiii de români se nasc prin lume,
Iar graiul le rămâne rece,
Cetătenia lor încet apune.