"Cercetează-te pe tine însuți

"Cercetează-te pe tine însuți cu luare-aminte ca şi când te-ai afla mereu în fața lui Dumnezeu! Nu-ți pune nădejdea în nimeni și nimic; toată credința puneți-o în Dumnezeu, nădăjduiește numai în El. Dacă duci lipsă de ceva, roagă-te lui Dumnezeu să-ți îndeplinească cererea după sfințita ta voinţă.

Pentru tot cei ai, mulțumește-i lui Dumnezeu, neîncetat. Recunoaște că tot ce ai, ai primit de la Dumnezeu, și nu de la altcineva. Ţi se întâmplă să înduri vreo lipsă? Nu te întrista, nu da vina pe nimeni, ci îndură lipsa cu osârdie și fără tulburare, şi gândeşte că pentru păcatele tale, meriți multe lipsuri și necazuri.

Nu recurge la mijloacele spre care te îndeamnă firea omenească; zi-ți în sinea ta: < Dacă Dumnezeu va binevoi să aibă milă de mine, o va putea face>. Celui ce crede astfel, Dumnezeu îi trimite tot de ce are nevoie. Cercetează-te cu luare-aminte și nu primi nicicum ceva de care nu ești convins că a fost realizat prin mijloace corecte, sau că nu ți-a fost trimis prin Voia lui Dumnezeu.

Dacă ești sigur că nu este așa, atunci primește darul, fără să stai la îndoială. Dacă afli că ceea ce ți se oferă a fost obținut prin neadevăr, constrângere, înșelăciune, sau viclenie, respinge darul. <Mai bine puțin și întru frica lui Dumnezeu, decât visterie mare și multă tulburare > (Pilde 15, 16)."

Sfântul Ignatie Briancianinov

" MAMA " de Vasile MIlitaru

 

 O casa, o inima si o speranta !

A venit aseara mama, din satucu-i de departe,
Sa mai vada pe fecioru-i, astazi “domn cu multa carte”!
A batut sfios la usa, grabnic i-am iesit in prag;
Ni s-a umezit privirea de iubire si de drag;

Sarutandu-i mana dreapta, ea m-a strans la piept, duioasa,
Si-ntreband-o cate toate, am intrat apoi in casa.
Inauntrul casei mele, -cata bruma-am adunat,
Da prilej bietei batrane sa se creada-ntr-un palat:

Nu-ndrazneste nici sa intre, cu opincile-n picioare,
Si cu multa grija calca doar pe-alaturi de covoare.
Eu o-ndemn sa nu ia seama si sa calce drept, in lege,
Ca doar e la fii-su-n casa, nu e-n casa vreunui rege,

Si de-abia o fac sa sada pe-un divan cu scoarta noua…
-”Mi-era dor de tine, maica…Ti-am adus vreo zece oua,
Nitel unt, iar colea-n traista niste nuci, vreo doua sute…”
Si, cu ochii plini de lacrimi, prinde iar sa ma sarute:

-”Poate mor, ca sunt batrana si-a prins dorul sa ma-ndrume
Sa mai vad o data, maica, ce mi-e azi mai drag pe lume!
Caierul mi-i pe sfarsite…maine poate-si curma firul
Si-ntre patru blani de scanduri sa ma cheme cimitirul…

Jale mi-e de voi, mamuca, dar visez, chiar si desteapta,
Cum, pe-o margine de groapa, bietul taica-tu m-asteapta…
Tu, odorul mamii, in urma sa te-aduni cu fratii-acasa
Si sa-mparti agoniseala de pe urma lui ramasa:

Lui Codin sa-i dai pamantul de la moara si cu via;
Vaca si-un pogon de lunca, maica, sa le ia Maria;
Lui Mitrus sa-i dai zavoiul de rachiti dintre paraie;
Carul, boii si cu plugul sa le dai lui Nicolae,

Iara tu, ca mai cu stare decat fratii zisi pe nume,
Sa iei casa-n care tie ti-a fost dat sa vii pe lume…
Cand si cand, in miezul verii sau de Pasti, sa vada satul
Cum imi vine ca-n totii anii, la casuta mea baiatul

Si-avand tihna si odihna, la venire sau plecare,
S-aprinzi si la groapa maichii cate-un pai de lumanare!…
A tacut apoi batrana si-a plans mult, cu lacrimi grele,
Ce curgandu-i lin in poala, se-ntalneau cu ale mele.