DOAMNE,DOAMNE!

autor Ela Balescu

 
Doamne,Doamne!,eu te rog
Nu ma face sclav, sau rob.
Sunt bolnav si stii prea bine,
Ai grija mereu de mine.

Doamne,Sfinte cel de Sus!
Multe vorbe am de spus
Eu vreau bine sa traiesc
Linistit sa imbatranesc.

Doamne Sfinte!,Tu cel Bun,
Mi-ai facut sufletul bland
Tie iti sunt de folos
Ca m-ai facut sanatos.

Traiesc,datorita Tie.
Tu m-ai scapat de robie.
Numai Tu, Numai Tu,Doamne
Nu ma lasi sa mor de foame.

Grija ai Doamne,de mine
Ca mereu sa-mi fie bine.

SUFLET RATACIT

autor Ela Balescu

 
Sunt un suflet ratacit,al nimanui,
Dar,te rog,la nimeni sa nu spui.
Fata-mi e scldata-n Soare
Zici ca-s floare de cicoare.

Sunt un suflet de femeie
Spune-mi tu de ai idee,
Eu sunt lacat si tu chei
De ma furi in miez de noapte.

Lacrimile imi sunt picurate
Raman amintiri pictate,
Sau doar scrise intr-o carte
Spune-mi Soare de am parte.

De dragoste mai departe,
Sa avem noi,viata aparte
Sa vorbim usor,in soapte
De dragostele noastre,toate.

Soare,dragostele noastre toate
Eu le-am scris in a mea carte
Cu multe lacrimi picurate
Si citite mai departe.

LINIA GANDIRII

autor Ela Balescu

 
Ca o panza de paianjen,
Gandirea s-a incetosat
Si de nimeni nu-i stiut
Cugetul ce e pierdut.

Sa luat totul de la Zero
Sau sa spunem simplu
O ! Ce timpuri o sa vina
Cu urgie sau lumina.

Pe aripile lumii
Sa fie zborul pasarilor
Sau cantul durerii.
Priveste apa,cum curge la vale

Omul in viata isi face o cale.
Sa iau in calcul,linia gandirii
Copilaria vietii sa fie a regasirii?
Sa masor Unghiul de la Pamant

Pana la CER.

Ca viata Omului pe Pamant
Ramane mister.

GAND INTERSECTAT

autor Ela Balescu

 
Cand Gandul,se ingersecteaza
Pe OM , il intereseaza.
Gandul de-ar putea vorbi
In multe culori,el ar povestii.

Gandul de s-ar face Curcubeu
Ar spune ca e Fiinta,nu e Zeu.

INSOMNIA TIMPULUI

autor Ela Balescu

 
As vrea timpul sa aiba insomie,
Oamenii sa intinereasca
Sa ramana copii.
Timpul trait al copilariei

Frumos,precum florile campiei
Cine oare stie leac?
Viata sa ramana V E A C.
Asa vreau eu si tot zic;

Timpul vietii sa-l ridic.
Gandul meu,el tot mai spera
Omenirea, inca o E R A.
Sa luat tot de la inceput

VIATA - V E A C - ca imprumut.

Eu m-am născut în secolul trecut

Eu m-am născut în secolul trecut
Și cred c-am fost o mare norocoasă.
O altă generație de lume am văzut
Mai simplă,mai săracă,dar frumoasă.

Eu am venit pe lume-n acel veac,
Când omul era om și vorba vorbă.
Azi amabilitatea poate fi un fleac,
Căci banu-i la putere și la modă.

Eu m-am născut în acea vreme-n care,
Țăranii erau cei mai gospodari.
Dar unii azi probabil că uitară,
Că-n case mici, s-au născut oameni mari.

În secolul trecut m-am întâlnit
Cu oameni care-și scoteau pălăria.
Dar din păcate azi e deficit
Respectul, politețea, omenia...

Sufletul meu și-acum mai hoinărește
Pe ulițele satului natal.
O văd pe mama tânără, muncește
Și eu cu ea alături,undeva pe deal.

De greutăți în prezent nu mi-e frică.
Neajunsurile de-atunci m-au călit.
De-aveai la cină un boț de mămăligă,
Nu te plângeai, ci erai mulțumit.

Eu m-am născut demult,tare demult.
Probabil de aceea-s,,demodată".
Pun preț pe modestie cel mai mult
Și pe-acel om cu inima curată.

Natalia Mazilu-Miron