De ce câinii trăiesc mai puțin decât oamenii?

Cu sufletul pe buze

Iată răspunsul:

Fiind veterinar, am fost chemat să examinez un câine irlandez de 13 ani pe nume Belker.
Familia câinelui, Ron, soția sa Lisa și Shane, în vârstă de 6 ani, erau foarte atașați de Belker și sperau într-un miracol.
Am examinat câinele și am descoperit că era pe moarte din cauza cancerului. Am spus familiei că nu mai pot face nimic pentru el și m-am oferit să efectuez procedura de eutanasiere la ei acasă.
A doua zi, am simțit sentimentul familiar în gât când Belker a fost înconjurat de familie.

Shane părea atât de calm, mângâia câinele pentru ultima oară și mă întrebam dacă va înțelege ce se întâmplă. În câteva minute, animalul a adormit liniștit, pentru a nu se mai trezi niciodată.

Băiatul părea să accepte tranziția lui Belker fără dificultate. Am stat o clipă și ne-am întrebat de ce nefericitul fapt că viața câinilor este mai scurtă decât cea a oamenilor.
Shane, care ascultase cu atenție, a spus: ''Știu de ce. ''

Ceea ce a spus în continuare m-a surprins: nu auzisem niciodată o explicație mai reconfortantă decât aceasta. Acest moment mi-a schimbat viziunea asupra vieții.
El a spus: ''oamenii vin pe lume pentru a învăța cum să trăiască o viață bună, cum să îi iubească pe ceilalți tot timpul și să fie o persoană bună, eh, ei bine, din moment ce câinii se nasc știind cum să facă toate acestea, nu trebuie să stea atât de mult ca noi''.

Morala poveștii este următoarea:
Dacă un câine ți-ar fi profesor, ai învăța lucruri precum:

* Când cei dragi vin acasă, alergați întotdeauna să-i salutați.

* Niciodată să nu ratezi o ocazie de a ieși la plimbare.

* Permiteți-vă să experimentați aerul proaspăt și vântul.

* Curgeți, săriți și jucați-vă zilnic.

* Amplificați-vă atenția și lăsați oamenii să vă atingă.

* Evitați "mușcăturile" atunci când doar un "mârâit" este suficient.

* În zilele călduroase, întinde-te pe iarbă.

Și nu uitați niciodată: "atunci când cineva are o zi proastă, faceți liniște, așezați-vă aproape și faceți-l să simtă ușor că sunteți acolo...".

Acesta este secretul fericirii pe care, chiar dacă nu ne dăm seama, câinii ne învață în fiecare zi.

- Web

Preotul...

Preotul dintr-un sat ajunse la biserică să țină slujbă de seară, dar nimeni nu sosise...

După 15 minute, intrară trei copii, după douăzeci de minute intrară doi tineri. Astfel că preotul hotărî să înceapă slujba cu cei cinci frați. Pe parcursul slujbei, intră o pereche care se așeză în spate.
Când preotul predica și explica Evanghelia, mai intră un domn, pe jumătate murdar, cu o sfoară în mână.

Dezamăgit și fără a înțelege cauza slabei participări a credincioșilor, preotul săvârși slujba cu iubire și predică cu entuziasm.

Când se întorcea acasă, fu atacat și lovit de doi hoți care îi smulseră mapa în care se aflau Scriptura și alte accesorii de valoare. Ajungând la casa parohială, bandajându-și rănile, descrise acea zi drept:
Cea mai tristă zi din viața mea, un eșec al slujirii mele, și cea mai nerodnică zi din viata mea, dar... nu contează, pe toate le fac întru Hristos!...

După cinci ani, preotul hotărî să le împărtășească această întâmplare și enoriașilor din biserică.
Pe când termina de povestit întâmplarea, o pereche de seamă din acea parohie îl opri și îi spuse: "Părinte, perechea din acea seară, care s-a așezat în spate, eram noi. Eram în pragul despărțirii ca urmare a mai multor probleme și neînțelegeri care erau la noi în cămin. Atunci ne-am hotărât până la urmă să divorțăm, dar mai întâi să venim la biserică să ne lăsăm verighetele și apoi fiecare să-și vadă de drum. În cele din urmă, am renunțat la despărțire după ce v-am ascultat predica. Drept urmare, azi suntem aici cu căminul și familia refăcute."

În timp ce perechea vorbea, unul dintre cei mai de succes întreprinzători care ajuta la susținerea acelei biserici, spuse: "Părinte, eu sunt domnul care a intrat pe jumătate murdar, cu o sfoară în mână. Eram în pragul falimentului, pierdut în băutură, soția și copiii îmi plecaseră de acasă din cauza agresiunilor mele. În seara aceea am încercat să mă sinucid, dar sfoara s-a rupt, așa că am ieșit să cumpăr alta. Când am pornit la drum, am văzut biserica deschisă, m-am hotărât să intru chiar dacă eram într-adevăr murdar și cu sfoara în mână. În seara aceea, predica dvs. mi-a străpuns inima și am ieșit de acolo cu curajul de a trăi. Azi sunt scăpat de probleme, familia mi s-a întors acasă și am devenit cel mai mare întreprinzător din sat."

De la ușa intrării în altar, diaconul strigă: "Părinte, am fost unul dintre hoții aceia care v-au furat. Celălalt a murit chiar în seara aceea pe când săvârșam al doilea furt. În servieta dvs. era o Biblie. Am citit-o de fiecare dată când mă trezeam de dimineață. După un timp, m-am hotărât să L slujesc pe Dumnezeu în această biserică."
Părintele rămase șocat și începu să plângă împreună cu credincioșii. La urma urmei, acea seară pe care o considera drept o seară ratată, fusese o seară binecuvântată...

Hristos este în mijlocul nostru!