NOROCOS PRINTRE VII SI MORȚI

            

Adrian PĂUNESCU

 
Aşa ar fi, până la urmă, drept,
Aşa s-ar împlini destinul meu,
Să mor strângându-mi patria la piept,
Cu ochii atârnați de Dumnezeu.

Nu e nimic mai important ca ea,
Chiar dacă o deprimă oameni răi,
Noi țara n-o putem negocia
Şi nu putem să fim sau nu ai săi.

Nu vreau să mor, dar, dacă e să mor,
Îmi pot găsi mormântul ideal,
În curtea orişicui şi-a tuturor,
Muntenie, Moldovă și Ardeal.

La Marea Neagră pot pieri oricând,
În valuri tulburi să mă îngropați,
Pe câmp, acasă, aş cădea râzând
Şi aş pieri cerbeşte în Carpați.

Am fost un norocos, printre cei vii,
Voi fi un norocos, printre cei morți,
O tară am avut, s-o pot iubi
N-am bâjbâit pe la străine porți.

Nici Dunărea nu e un amănunt,
O simt ca pe o linie de cont,
Cât este țara mea, şi eu mai sunt
Şi pentru ea mă pot jertfi pe front.

Eu, ca numărător, am stilul meu,
Pe-un numitor comun şi de neşters,
În rânduielile lui Dumnezeu
Intre Iubirea mea şi Univers.

NU-S VINOVAT FATA DE TARA MEA

                              


 
Versuri de Andrei Ciurunga

+
La ora cand cobor, legat in fiare, 

Sa-mi ispasesc osanda cea mai grea, 

Cu fruntea-n slava, strig din inchisoare:

 “NU-S VINOVAT FATA DE

TARA MEA!”

NU-S VINOVAT, ca mai pastrez acasa, 

Pe-un raft, intaiul meu abecedar

, Si ca ma-nchin cand ma asez la masa, 

Cuviincios, ca preotu-n altar.

 
NU-S VINOVAT, ca i-am iubit lumina, 

Curata cum in suflet mi-a patruns, 

Din via data-n parg sau din gradina, 

In care-atatia serpi i s-au ascuns.

 
NU-S VINOVAT, ca-mi place sa se prinda, 

Rotunda ca o tara, hora-n prag, 

Sau c-am primit colindatori in tinda,

 Cum din bunic in tata, ne-a fost drag.

 
NU-S VINOVAT, ca toamnele mi-s pline,

 Cu tot belsugul, de la vin la grau, 

Si c-am chemat la praznic pe oricine, 

Cat m-am stiut cu cheile la brau.

 
Dac-am strigat ca haitele ne fura, 

Adancul, codrii, cerul stea cu stea,

 Si sfanta noastra paine de la gura, 

NU-S VINOVAT FATA DE TARA MEA.

 
NU-S VINOVAT, c-am indarjit sacalii, 

Cand am racnit cu sufletul durut,

 Ca nu dau un Ceahlau, pe toti Uralii,

 Si ca urasc, hotarul de la Prut.

 
Pamantul meu, cum spune si-n izvoade,

 L-a scris pe harta lumii, Dumnezeu, 

Si cati prin veacuri au venit sa-l prade, 

Il simt si-acum pe piept cat e de greu.

 
De-aceea cand cobor legat in fiare,

Impovarat de vina cea mai grea, 

Cu fruntea-n slava gem din inchisoare: 

NU-S VINOVAT FATA DE TARA MEA”.

Doamne, Doamne, cauta din cer si vezi si binecuvanteaza, poporul roman binecredincios, crestin ortodox de pretutindeni!

 
Har si pace sufletului tau!

Dumnezeu sa fie cu tine si nimeni impotriva ta! 

                                                                                            Amin si Aliluia!
                                                                                            Preot Ioan .