E vecernie...asfințit...
Într-un vechi schit patriarhal,
se-nfiripă la altar
la un preot plin de har,
un mirean pășind smerit
grăbind drept spre spovedit...
După slujba cea de seară,
lenevit și plictisit,
îl luă popa de îndată
pe flăcău la ispitit:
Preotul cam rumenit,
după ce-i luă seama bine,
îl pofti-n pridvorul său
și-n cuvinte doar puține
l-întrebă pe măgădău:
-Ia spune-mi tu drag flăcău,
ce vânt te-a adus la mine,
ce păcat atât de greu
încât nu pot decât eu
să-l dezleg cu harul meu?
Ținând cont că-n vecernie
e și Sfânta Liturghie,
sincer și cu evlavie
toarnă acum fiule mie,
hai!...toarnă fără sfiiciune
spune-mi tot din "gestiune"!
Azi, ai avut noroc cu caru',
că mi-e dezlegat tot haru'!
și m-ai prins să știi...minune...
într-o zi cu toane bune,
și nu știu cum s-a brodit,
tare bine ai nimerit...
că ieri dac-ai fi venit,
nu știu zău ce-ar fi ieșit...
-Părinte, după cum e rânduit
eu am mai păcătuit,
și-am venit la spovedit,
ca să dorm mai liniștit...
mai ales c-aproape-i zău,
și ziua de Mătcălău...
-Hai!...să începem de îndat'!
zise popa, aranjându-și mitra-n cap,
spune-mi iute al tău păcat
dacă vrei să fii iertat...
Să purcedem pe-ndelete,
ce păcate ai...defecte...
și să trecem la-ntrebat:
ia spune-mi...oare ai furat?
-Nicidecum...zise el destul de vag,
fiind cu ochii pe al popii larg potcap,
nici prin cap nu mi-ar fi dat!
arăt eu a scelerat
ce-i stă capul la furat?
-Biiine!...fiindcă-i Săptămâna Mare,
zise popa cu încruntare,
te întreb...ca fiecare...
tu cumva nu ai postit,
postul l-ai nesocotit,
ori cumva te-ai dedulcit
și cu carne te-ai "mânjit"?
sau poate te-ai ghiftuit...?
haide!...spune amănunțit...
-Părinte...uite ce-i...
eu mi-s tare credincios,
chiar de sunt mai pofticios,
sunt atât de evlavios
că n-aș roade nici un os...
...indiferent de-apetit,
nu mă las eu de postiiit!!
-Sau băiete...ți-ai făcut tu chip cioplit?
ai trecut la vreun alt rit?
spune iute și degrab'
te-ai rugat în vreun mihrab?
-Vaaai părinte!...sunt uimit
de-ntrebarea ce-ai găsit...
nu mă las eu convertit
de-un alt cult ori de-un alt rit...
haide zău...eu am doar un Dumnezeu!
Ce...arăt a fariseu
să mă-nchin la vreun alt zeu?
-Ai vorbit de rău cumva,
vreun vecin...pe cineva?
-Părinte, eu de toți vorbesc doar bine,
poți să-ntrebi pe orișicine!
nu fac d-astea...mi-i rușine!!
-Poate ai fost nechibzuit
și vreodată rătăcit
poate că ai clevetit...
Și...cine știe...în rătăcire
ai luat poate în deșert
chiar cuvântul din Psaltire...
Ăst păcat de-ai săvârșit,
fiule...tu să știi...rău ai greșit...
nu-i păcat obișnuit
pomenit p-aci prin schit...
dacă nu-i mărturisit
taare-i greu de ispășit...
și ți-o spun așa...cinstit...
dacă nu-i împărtășit,
vei rămâne afurisit...
-Popo, pe onoarea mea,
n-am făcut-o-n viața mea,
eu sunt enoriaș pios,
cum puțini ca mine-au fost!
nu prea dau eu vorba-n vânt,
nici în cuget, nici în gând,
glasul Domnului l-ascult,
respect oricare cuvânt...
-Cu vreo rudă te-ai certat
de-ai rămas neîmpăcat?
-Nu părinte-ți spun cinstit
eu mi-s tare liniștit,
nu-s certat cu nimenea,
cum să-ntrebi așa ceva?
-Atunci...poate-ai preacurvit?
-Nuuu părinte...io-s cinstit...
(zise el cam bâlbâit...),
n-am poftit în viața mea
la femeia altuia!
ce să fac Doamne cu ea?
-Poate ochii ți-ai clătit,
ori doar poate ai jinduit
la vreun sân mai rotunjit,
sau vreun trup care se-ndoaie
sub tricoul ud de ploaie?
Ori poate la trupuri nude
de femei cu bluze ude,
tu...cu privirile-ți zălude,
nu cumva te-ai mai zgâit
ochiul de ți-ai primenit?
scuze...vrusei să zic pângărit...
Zise popa dus pe gânduri,
și-i scăpă un plescăit...
Sau avut-ai tu vreodată
pofte mai necuviincioase
cu femei mai pofticioase,
poate gânduri necinstite
cu femei căsătorite?
-Iooo?!?...vai de mine și de mine,
să gândesc doar mi-i rușine...
zise...dând de zid să se sprijine
gata-gata să leșine...
eu sunt un băiat subțire
cu bun simț în devenire,
nici măcar n-aș fi îndrăznit
ca măcar să fi gândit...
zise tânărul spășit
afișând un chip pierit...
-Bine, bine!...în sfârșit...
atunci zi...cu ce-ai greșit,
de la mine ai venit?
că eu după cum bag seama
n-ai dat nici prin dame iama!
Și io-ți spun acu' cinstit,
tu ești un neprihănit,
șopti popa năucit...
de când sunt eu pustnicit
și plecat în sihăstrit
alt' mai bun n-am auzit...
Pentru ce pot Doamne eu
ca acuma să te cert?
că deși sunt un expert
nici nu am ce să îți iert...
Om fără păcat ca tine
n-am văzut de când eu sunt
popă pe acest pământ...
-Măi băiete...tu ești sfânt
cum puțini pe lume sunt!
Și-acu' nu-nțeleg prea bine
ce cați tu-n altar la mine?
că eu nu am ce să-ți fac,
că tu n-ai niciun păcat...
Iartă-mă că te-ntrerup...
hai la taica să te pup,
că după câte-am văzut
ești curaat...și la suflet...și la trup!
și te-ntreb...că n-am decât...
tu...'au...făcut-ai sex în grup?
-Vaai părinte!...ce urââtt...
cum poți spune așa cuvânt?!?
nici măcar atât...în gând...
Atunci, zi-mi un mic păcat
ca să poți să fii iertat,
unul care să-l fi încercat,
unul mic...neapărat...
hai...să-ncerc și alt macaz...
oare-ai tras cumva pe nas?
-Vai părinte, iar m-ai pus în greu impas...
Juur!...să rămân fără de glas...
jur, pe copii...iconostas,
dac-o gură doar am tras!
-Mai băiete...dacă vrei ca să te scap,
spune-mi doar un mic păcat...
unul mic ce te-a corupt,
cu-al meu har să mă ocup...
haide!...spune unul...te ascult!
-MINT PĂRINTE!...MINT DE RUP!
Ce să fac părinte acuma
dacă-mi place mult minciuna?
că din zori și până apare luna,
MINT PĂRINTE!...MINT ÎNTRUNA!
.jpg)
