Haideți să vă spun o fabulă....
O să vă placă fabula... dar n-o să vă placă deloc morala.
Cică leulului i se face foame și pleacă la vânâtoare. Spre nenorocul ei, vulpea nimerește în ghearele leului.
- Leule, te rog, nu mă mânca! Sunt slabă și plină de oase... nu am mâncat de câteva zile încoace. Dacă îmi dau drumul, promit să îți aduc ceva mare și zdravăn de mâncare.
Se uită leul cu dispreț la ea, se gândește că e o pradă nedemnă pentru un rege... și îi dă drumul. Vulpea pleacă fericită. Pe drum se întâlnește cu măgarul.
- Vai, ce bine câ te-am întâlnit măgarule! spune ea cu glas vesel. Leul m-a trimis să te caut și a zis să mergi imediat la el. Nu se simte prea bine și vrea să te numească regele pădurii, în locul lui, șoptește ea confidențial.
- Pe mine? întreabă măgarul neîncrezător.
- Da, chiar pe tine!
Se duce măgarul, fericit, la leu. Leul, cum îl vede, sare pe el. Se zbate măgarul disperat și reușește să fugă... dar nu înainte ca leul să-i mănânce urechile.
- M-ai minți! îi spune el enervat vulpii. Nu a vrut să mă facă rege, ci a vrut să mă mănânce. Uite, mi-a mâncat deja urechile!
- Nicidecum, îi spune vulpea cu glas împăciuitor. A vrut doar să-ți dea urechile jos, ca să poată să-ți pună coroana pe cap. Mai bine du-te înapoi la el.
Se duce măgarul din nou la leu. Leul îl atacă încă odată... și, de data aceasta, îi mănâncă măgarului coada.
- M-ai păcălit! urlă măgarul furios la vulpe. Acum, mi-a mâncat coada!
- Nu înțelegi... îi răspunde vulpea liniștitor. Ți-a mâncat coada ca să poți sta pe tron. De acum înainte, ești pregătit să fii rege! Du-te înapoi ș vei fi încoronat!
Măgarul se reîntoarce... iar leul îl ucide.
- Ai făcut o treabă bună, îi spune leul mulțumit vulpii. Acum, măcelărește-l pe măgar și adu-mi imediat creierul și ficatul.
Vulpea măcelărește corpul nefericitului măgar... mănâncă ea creierul... și îi duce leului doar ficatul.
- Unde este creierul? întreabă leul uimit. Asta este partea care îmi place cel mai mult.
- Măgarul nu a avut creier deloc, se linge vulpea pe mustăți. Altfel cum crezi că s-ar fi întors mereu la tine, după ce ai încercat de mai multe ori să-l ucizi?
Morala:
Vedeți voi... de 35 de ani încoace, poporul se duce la vot. Mereu și mereu... sperând, de fiecare dată, că va fi bine. Și măgarul, din fabula de mai sus, a sperat mereu că va fi bine... Păcălit de vorbele meșteșugite ale politicienilor, exact precum măgarul se lăsa amăgit de vorbele vulpii, poporul votează... din nou și din nou. Și, de fiecare dată, iese din ce în ce mai ciopâțit! Niciodată nu învață lecția... Până când, într-o bună zi, va fi ucis... ca și măgarul...
Nicu Fasolă
