De meditat în weekend :

●Te oboseşte faptul că trebuie să te trezeşti mereu dimineața? Alții nu s-au mai trezit...
●Te enervează că ajungi obosit acasă după serviciu? Alții şi-ar dori să aibă unul...
●Te enervează că trebuie să ştergi mereu praful, să speli rufele şi vasele? Alții şi-ar dori să aibă ce şterge şi spăla...
●Te irită plânsul, râsetele şi zburdălnicia copilului tău? Alții şi ar dori să poată avea un copil...
●Te deranjează faptul că familia sau prietenii îți cer ajutorul? Alții plâng de singurătate şi că nu-i sună nimeni....
●Te oboseşte şcoala şi învățatul? Alții nu au avut şansa la educație...
●Te oboseşte faptul că trebuie să găteşti zilnic? Alții şi-ar dori să aibă ce găti...
●Te oboseşte mersul pe jos? Alții şi-ar dori să se poată da jos măcar din pat...
●Te enervează faptul că nu găseşti loc de parcare? Alții şi-ar dori să aibă ce parca...
●Te deranjează faptul că nu ai reuşit încă să-ți schimbi telefonul învechit? Alții nu au deloc telefon...
●Te deranjează că trebuie să plăteşti facturi şi impozite? Alții şi-ar dori să aibă ce le impozita...
●Te deranjează faptul că trebuie să faci zilnic aceleaşi lucruri? Alții nu au avut vreodată astfel de binecuvântări...
●Ne-am obişnuit să ne plângem de ce lipseşte, uitând să fim recunoscători pentru cele ce le avem deja...
●Ne-am obişnuit să râvnim la şi mai mult, uitând că sunt oameni care n-au nici ce avem noi şi care şi-ar dori să fie în locul nostru...
●Am uitat prea uşor că lucrurile mărunte de fiecare zi ne fac viața mai frumoasă, stresându-ne tocmai acele lucruri care ar trebui să ne facă sâ tresărim de bucurie...
●Încărunțim aşteptând lucruri grozave, experiențe uimitoare şi minuni, când de fapt, cea mai mare minune suntem noi, minunea de a fi!...
●Fiecare zi este un dar de la Dumnezeu...
Învață să prețuieşti viața, sănătatea, prietenii şi darurile de zi cu zi...!
Învață să prețuieşti AZI, căci MÂINE poate fi prea târziu...!

RUGĂCIUNEA VĂDUVEI

de Eliana Popa

Doamne, când urcai Golgota să ne duci spre Înviere,
Omul ți-a scuipat obrazul și ți-a dat oțet și fiere .
Astăzi urc și eu Golgota și-mi duc crucea-ndurerată,
Dar un câine-mi dă târcoale, merge-n urma mea și latră.

Nu mă-ntorc să dau cu piatra, nu mă-ntorc să îl privesc,
Doar la ceas târziu de noapte cu psalmii îl lovesc...
Gura mea nu e făcută să blesteme și să certe,
Dumnezeul meu din ceruri să-l lovească sau să-l ierte.

Grea e crucea văduviei, nu oricine-o poate duce,
Greu ar fi blestemul celei...care duce așa cruce
Însă tac la fel ca Tine, când durerea Te strivea,
Când căzut sub Cruce, Doamne, biciul încă Te lovea.

Tot așa lovesc și-n mine gurile înveninate,
Dar eu tac și rabd ocara și-mi duc crucea mai departe,
Tu ești Dumnezeul meu și al omului sărman,
Tu pierzi calea celor răi și a omului viclean.

Plânge văduva și calcă peste șarpe și absidă,
Bea paharul suferinței îndoit cu aguridă.
Lacrima îi curge-n taină doar în ceasul rugăciunii,
Când pe buze-i stau psalmii și-n cățuie ard cărbunii.

,, Doamne, Tu îmi ești putere, când vrăjmașul mă doboară,
Când Te chem, cobori cu Raiul, în umila mea căscioară.
Când iubirea pentru tine e comoara mea aleasă,
În umila mea căsuța eu mă simt împărăteasă!"