Parastas

Poporul meu e parcă mai sărac
Îmbracă haina strâmtă, ponosită,
Schimbările în rău ne tot irită 
Prea mulți vorbesc ușor de mită.

Afișele ne râd frumos în nas,
Pe aici prin țară circul a rămas
Mai vor sărmanii o bucat de pâine,
Trăiesc din greu de azi pe mâine.

Speranța a fugit în altă țară
În neputință timpul se măsoară,
Un ghem de ață, firul e subțire,
De ne-am veni cu toți în fire!

Cu mugurii de floare ce-au rămas
Să punem toți măcar de parastas
Lumina dintr-un muc de lumanare
Să -aprindă conștiință ce ne moare!

Ferestre deschise - Editura Singur 2015

foto internet

Camelia Cristea

ZAMBETUL..

La un dineu din New York, unul dintre oaspeti, o doamna ce intrase in posesia unei mosteniri in bani, ardea de dorinta de a lasa tuturor o impresie favorabila. A irosit o mica avere pe blanuri de samur, diamante si perle. Dar nu si-a schimbat deloc expresia de pe chip. Acolo nu se citeau decat amaraciune si egoism. Nu stia lectia pe care altii o invatasera: si anume ca expresia pe care cineva o poarta pe chip e mult mai importanta decat hainele cu care se imbraca.

Actiunile spun mai mult decat cuvintele, iar un suras spune: “Imi placi. Ma faci fericit. Ma bucur sa te vad.”

Efectul zambetului este atotputernic – chiar daca ramane invizibil. Daca vorbiti la telefon, zambiti, zambetul dumneavoastra se oglindeste in voce.

Trebuie sa va faca placere sa va intalniti cu oamenii daca vreti ca si lor sa le faca aceeasi placere.

Nu va vine sa zambiti? Si atunci? Va recomand doua remedii. Mai intai straduiti-va sa zambiti. Sau, daca sunteti singur, straduiti-va sa fluierati sau sa murmurati o melodie. Comportati-va ca si cum ati fi deja fericit si asta va va predispune la fericire. Iata cum a formulat psihologul si filozoful William James acest adevar:
“Se pare ca actiunile se subordoneaza sentimentelor, dar de fapt actiunea si sentimentul se imbina; si controland actiunea, care este sub controlul imediat al vointei, suntem capabili sa controlam si sentimentul, care nu e produs de vointa.
In acest fel, singura cale spre buna dispozitie pierduta este sa ne binedispunem noi insine, ca si cum am purta veselia in noi insine…”

Orice om cauta intotdeauna fericirea – si exista o singura cale sigura de a o gasi. Prin controlul asupra propriilor ganduri. Fericirea nu depinde de factori externi, ci de conditiile dinauntrul nostru. Nu ce ai, cine esti, unde esti sau ce esti te fac fericit sau nefericit. Ci cum privesti aceste date. De exemplu, exista multe chipuri radiind de multumire printre taranii care trudesc in caldura ucigatoare, dar si in birourile cu aer conditionat din marile orase.

“Nu exista nimic bun si nimic rau”, spune Shakespeare, “gandirea noastra imparte lumea in fericire si nefericire.”

Majoritatea oamenilor sunt atat de fericiti, pe cat isi propun.

Reflectati cu atentie la sfatul intelept al eseistului si publicistului Elbert Hubbart – dar, atentie, nu va va folosi la nimic sa reflectati daca nu aplicati ceea ce veti citi aici:

“Ori de cate ori plecati de acasa, trageti-va barbia inapoi, purtati capul sus si umpleti-va plamanii cu cat mai mult aer; inspirati adanc lumina soarelui; intampinati-va prietenii cu un zambet, si puneti toata inima intr-o strangere de mana. Nu va temeti ca veti fi neinteles si nu pierdeti nicio clipa gandindu-va la dusmani. Incercati sa va lamuriti exact ceea ce vreti sa faceti; si apoi fara sa va abateti de la directia aleasa, indreptati-va exact catre telul propus. Concentrati-va asupra lucrurilor marete si splendide pe care ati vrea sa le faceti si apoi, odata cu scurgerea zilelor, va veti surprinde profitand de toate ocaziile posibile pentru a va implini idealul, exact ca un coral ce profita cat mai mult de pe urma fluxului. Creati inlauntrul dumneavoastra imaginea persoanei capabile, loiale si utile care vreti sa deveniti si doar gandul acesta, adanc purtat in minte, va va transforma, cu fiecare ora, in acel individ pe care il visati. Gandul detine suprematia. Pastrati atitudinea mentala corecta – o atitudine curajoasa, sincera si binevoitoare. A gandi corect inseamna a crea. Toate lucrurile vin prin intermediul dorintei si orice rugaciune sincera va fi ascultata. Ne modelam dupa idealul pe care il purtam in inima. Tineti-va mereu capul sus. Oamenii sunt Dumnezei incatusati in crisalide.”

Chinezii antici detineau o mare intelepciune – intelepciunea vietii; si aveau un proverb pe care ar trebui sa ni-l intiparim in minte. Iata-l: “Un om care nu stie sa zambeasca nu trebuie sa-si deschida magazin.”

Surasul dumneavoastra va oglindeste bunavointa. El lumineaza viata tuturor celor ce il vad. Pentru cei ce au vazut o duzina de oameni incruntandu-se morocanosi sau intorcand capul, zambetul acesta e ca iesirea soarelui de dupa nori. Mai ales pentru acei care sunt stresati de sefi, clienti, profesori, parinti sau copii, un zambet poate servi ca ajutor in a intelege ca nimic nu e fara speranta – caci exista bucurie pe lume.

DOINA AIUDULUI

In temnitã la Aiud
Unde pãsãri nu se-aud,
Ferecat în lanturi grele
Si închis între zãbrele,

rabd tãcut si’n mine mut,
dor de sfântã libertate,
svârcolindu-se de moarte,
strigã’ntruna,
zi si noapte,

JOS MINCIUNA!
VREAU DREPTATE!

Vreau pãmânt pentru tãrani
Si lanturi pentru tirani.
Vreau sã lupt
Si trupu-mi supt,
Sã-l slobad si’ntreg norod

Sã-l urnesc
Si sã zdrobesc
Fãrã milã toti tiranii,
Trãdãtorii si dusmanii. 

Vreau ca ROMÂNIA MARE,
Sã nu fie închisoare
Pentru noi,
Cei multi si goi,

Ce-am luptat
Si-am apãrat,
Glii strãbune, libertãti,
Sfânta Cruce si dreptãti.

Noi de când este pãmântul,
Mereu jalea ne-a fost cântul,
Iar dureri
Si sfinte vreri,
Ne-au cãlit
Si neclintit,

Zid clãdit-am la hotare
Sã’nfruntam hoarde barbare.
Dela Decebal strãbunul,
Motenit-a tot românul,
Dor de glii
Si’n vitejii

Tot mereu,
Cu Dumnezeu,
Am dus steagul, falnic brad,
In vifor si’n Stalingrad.

Trãdãri, cu sânge am plãtit
Si caznã multã-am suferit
Pentru ei,
Cei cruzi misei,

Ce-au vândut
Al Tãrii lut
Si-au fugit ca niste lasi,
Lãsând Tara la vrãjmasi.

Trudã multã si amarã
Pâine nu-i în trista Tarã.
Cei bãtrâni
Sunt dati la câini,

Iar cei mici
Sunt otrãviti
Si crescuti în legi pãgâne
Sã ucidã si sã fure.

Toatã avutia Tãrii,
Dela Tisa’n tãrmul Mãrii,
Din pãmânt,
Din munti, din cânt,

Tribut greu,
Ne-o ia mereu,
Ce-i ce-au nãvãlit sinistru
Si-au furat bãtrânul Nistru.

Toate temnitele’s pline,
De dureri si de suspine.
In Carpati,
Pãrinti si frati,

Sunt ucisi
Si schingiuiti
De cãlãi, ce’n bãi de sânge,
Vor pe roti dreptãti-a frânge.

In biserici jefuite,
Stau altare pângãrite.
Iar pe drum,
In foc si scrum,

Ruguri vii,
Stau mãrturii,
Crucile, sã înspãimânte,
Gloatele plânse si mute.

Peste tot, pe und’te duci,
Sunt morminte fãrã Cruci
Si martiri
Ucisi de sbiri,

Impuscati si aruncati
Zac în sant,
Legati’n lant,
De le plânge-a lor ursitã,

Trista gloatã’nflãmânzitã.
In temnitã la Aiud,
Vreau de tulnic glas s’aud,
Printre gratii sã rãzbatã,

Sã porneascã’ntreaga gloatã,
Sã ucidã, pãlãmida,
Spinii marelui masacru,
August, patruzeci si patru,

Ce-a dus Tara în robie
Si-a pus fiara
S’o sfâsie.
Dar, veni-va Ziua Sfântã,

Când din lemn de roatã frântã,
Ne vom face buzdugane
Si-om zdrobi
Seceri, ciocane.

Iar pe voi,
Tirani haini,
Vã vom pune
Intre spini

Si rug mare vã vom face,
Pentru-a lumii
SFÂNTÃ PACE,
Sã distrugem pe vecie,

JUG, TRÃDARE si ROBIE!

Toma Gh. EREMIA

Aiud, Feb. 1951

Si dacă...

La ceasul orelor din noapte,

Din mine curg cuvinte pe o carte.

E taina inimii ce bate, printre soapte.

Si dacă-ar fi sa vii,

Iar,printre umbre de copii,să ne-amăgim ca ne iubim?

Iubesc tecerea dintre noi si-absenta pasilor in doi.

Pe alte pagini de mister,

Mă-ntreb:mai indrăznesc sa sper?

Sau, oare, cum va fii, de n-ai venii?

Miros de ceata-n miez de viată.

Si ce mult doare-n dimineată!

Te invit la vals.

E un ultim dans, care ne-a rămas, in amurg de viată,

Prin roua diminetilor cu ceată. 

Aceeasi viată.

Ianuarie, 27.2017

LDF

sursa

https://web.facebook.com/daniela.f.luncan

Cati copii trebuie sa avem?

Copiii sunt daruri ale lui Dumnezeu, daruri ce nu se mai vor primite de unele persoane. Ne este dat sa auzim din ce in ce mai des cati copii e ideal sa ai. Exista un interes accentuat pentru limitarea capacitatii primite de la Dumnezeu pentru a da viata.

Copilul a ajuns sa fie rodul unei strategii. El trebuie sa vina la existenta numai atunci cand esti realizat profesional, cand situatia materiala iti permite, cand ai o bona de incredere, etc. A incetat sa mai fie rodul dragostei. Si afirm acest lucru pentru ca nu cred ca dragostea se naste doar in momentul in care conditiile planului de a avea copii sunt indeplinite.

Oare parintii ne-au adus la existenta tot ca urmare a unui plan? Cu siguranta nu. Probabil ca de-ar fi avut un plan, multi dintre noi nici nu eram nascuti. Se incearca sa se induca ideea ca un copil este de ajuns. Daca parintii mei ar fi tinut seama de aceasta idee, eu nu as mai fi avut ocazia sa scriu aceste randuri.

Din diverse motive, omul zilelor noastre cauta sa puna un hotar perpetuarii vietii. Si apeleaza fie la mijloacele medicale, fie la abstinenta. Stim ca metodele medicale impotriva conceptiei nu sunt acceptate de Biserica, dar oare abstinenta este placuta Domnului?

Sfantul Apostol Pavel a afirmat ca abstinenta poate duce si la "ardere" (1 Cor. 7, 1, 2, 9) si atunci nu o mai putem considera acceptabila. Deci, numai acolo unde ea este rodul consimtamantului celor doi spre a deveni cat mai asemanatori lui Hristos, poate fi placuta Domnului.

Sigur, mi se va spune ca daca am avea parte numai de persoane care sa accepte de buna voie abstinenta, neamul omenesc ar inceta sa mai existe. Celor care au astfel de ganduri le raspund ca daca Adam si Eva nu ar fi cazut in pacat, neamul omenesc s-ar fi inmultit intr-un chip spiritual. Iar ca firea omeneasca era capabila sa nasca si in acest fel, ne-a fost aratat in persoana Maicii Domnului, cea care Il naste pe Hristos intr-un mod supranatural.

De altfel, unor monahi li se imputa ca nu au copii, ca de-ar exista numai ei, neamul omenesc ar pieri. Dar se pierde din vedere ca multe familii au ajuns sa aiba parte de copii datorita rugaciunilor acestora.

Faptul ca avem familii care nu mai au cu ce sa-si creasca copiii prezenti, cu atat mai mult sa mai dea nastere altora, nu e decat rezultatul putinei noastre credinte in Dumnezeu.

Imi este de ajuns sa stiu de hranirea poporului evreu in chip minunat in pustie, de faptul ca untdelemnul si faina vaduvei din Sarepta Sidonului nu se sfarseau atunci cand aceasta il hranea pe Ilie, ca sa afirm ca niciodata nu vom muri de foame de vom avea credinta in Dumnezeu.

Incetati sa mai faceti o schema a familiei cum ca un copil, maxim doi sunt suficienti. Copiii sunt daruri ale lui Dumnezeu pe care nu avem dreptul sa le refuzam.

Cred ca deja multi dintre voi ati observat ca articolul este ilustrat cu tablourile pictorului american-Donald Zolan

Copiii sunt regi

Copiii sunt regi peste lume,

Ei nu au regate, dar sunt,

Ei au fiecare un nume

și au un supus mai mărunt,

un câine, acolo, un greier,

copiii fac vrăji pentru ei,

au sufletul cald ca un gheizer

și nu sunt ca noi de mișei.

Se tem de-ntunericul care

Ne domină încă pe toți,

Îi rog, nici un gând de-abdicare,

Îi rog pe copii, pe nepoți.

BORIS MARIAN MEHR

sursa

http://ro.netlog.com/piosmarian/blog/blogid=1346115

IN ASTEPTARE

Astazi, iar m-am plimbat pe carerile sufletului tau, 

mai devreme ca ieri.

Printre flori, frunze si ramuri cazute de copaci,

In speranta ca, totusi, te voi intalni, asa cum imi placi.

 Fericit.

M-am plimbat, doar asa, poate dintr-o hazlie intamplare sau...

Poate-a fost destin?

Sau poate o stranie si lunga, inepuizabila pierdere de timp.

Cum s-ar putea raspunde la destin?

Cu alt destin, pornind la drum si-acelasi suflet, ce pare-a fi pereche?

Iar flori, iar frunze, iar ramuri cazute din copaci...

Aceasta plimbare, ce pare o neinteleasa si trista asteptare...

Sau poate nu ne-am intalnit, pe-acelasi drum spre infinit?

Am obosit si cred ca doare, aceasta tot mai straina plimbare,

Chiar printre flori si frunze si ramuri de copaci.

Cred ca maine, n-am sa mai merg la plimbare,

Doar asa, ca dintr-o intamplare.

Decembrie, 15. 2005 LDF

sursa

https://web.facebook.com/daniela.f.luncan

*Greierele şi furnica

                       - versiuni*

*VERSIUNEA AMERICANA*
Furnica munceşte din greu toată vara în arşiţă.

Îşi clădeşte casa şi pregăteşte provizii pentru iarnă.

Greierele crede că furnica e proastă, râde, dansează şi se joacă.

Odată iarna venită, furnica stă la căldură şi mănâncă bine.

Greierele tremurând de frig nu are nici hrană nici adăpost şi moare îngheţat.

SFÂRŞIT

*VERSIUNEA ROMANEASCA*
Furnica munceşte din greu toată vara în arşiţă.

Îşi clădeşte casa şi pregăteşte provizii pentru iarnă.

Greierele crede că furnica e proastă, râde, dansează şi se joacă.

Odată iarna venită, furnica stă la căldură şi mănâncă bine...

Greierele tremurând de frig organizează o conferinţă de presă şi întreabă de ce furnica are dreptul să stea la căldură şi să mănânce bine în timp ce alţii, mai puţin norocoşi decât ea, suferă de frig şi foame.

Televiziunea realizează emisiuni în direct care arată greierele tremurand de frig şi difuzează extrase video cu furnica stând frumos la căldură într-o casă confortabilă, cu o masă plină de provizii.

Românii sunt şocaţi de faptul că, într-o ţară atât de bogată, bietul greiere e lăsat să sufere în timp ce alţii trăiesc în huzur.

Ziariştii fac interviuri în care întreabă de ce furnica s-a îmbogăţit pe spinarea greierului şi interpelează guvernul pentru a mări impozitele furnicii, astfel încât aceasta să plătească "cât se cuvine".

Se organizează manifestaţii în faţa casei furnicii.

Funcţionarii publici decid să facă grevă de solidaritate 59 de minute pe zi pe o perioadă nelimitată.

Un filosof la modă scrie o carte care demonstrează legăturile furnicii cu torţionarii de la Auschwitz .

Ca răspuns la sondaje, guvernul emite o lege privind egalitatea economică şi o lege (aplicată retroactiv asupra perioadei de vară) anti-discriminare.

Impozitele furnicii sunt mărite şi furnica primeşte o amendă pentru că nu l-a angajat pe greiere ca asistent.

Casa furnicii este confiscată de autorităţi pentru că furnica nu are destui bani ca să-şi plătească şi amenda şi impozitele.

Furnica pleacă din România şi se instalează în SUA unde contribuie la bogăţia economică.

Televiziunea face un reportaj despre greiere care de acum s-a îngrăşat.

Acesta este pe cale să termine proviziile furnicii, chiar dacă primăvara e încă departe. În casa furnicii se ţin în mod regulat întruniri ale artiştilor şi scriitorilor de stânga.

Cântăreţul Ickxsulescu compune cântecul "Furnică, opreşte-te!"

Fosta casă a furnicii, devenită locuinţă socială pentru greiere, se deteriorează pentru că acesta nu face nimic pentru a o întreţine.

Guvernului îi este reproşată lipsa mijloacelor.

Este înfiinţată o comisie de anchetă ce va costa 50 milioane de euro.

Greierele moare de supradoză cu etnobotanice.

Ziarele şi televiziunile comentează eşecul guvernului de a redresa cum trebuie problema inechităţii sociale.

Casa este invadată de o bandă de gândaci tuciurii, emigranţi.

Gândacii organizează cămatăria, prostitutia, taxele de protectie, traficul de droguri şi terorizează comunitatea.

Guvernul se felicită pentru diversitatea multiculturală a României.


sursa net