POPOR NEFERICIT

Corneliu Vadim Tudor



Popor nefericit, îţi plîng de milă
nu te mai pot schimba, eşti prea bătrîn
ieri aveai jug - iar azi ţi-au pus ştampilă
să nu cutezi cumva să-ţi spui român.

N-ai voie să respiri, ori să bei apă
n-ai voie pruncii-n pace să ţi-i creşti
n-ai voie morţii să ţi-i duci la groapă
n-ai voie-n Templul Limbii Româneşti.

De două mii de ani eşti tot pe cruce
mereu s-a tot găsit un venetic
să dea porunci, să mintă, să apuce
să te azvîrle-n foc ca pe-un nimic.

Dar cine-i el să te boscorodească
şi cu ce drept ţi s-a făcut stăpîn?
Altarul de simţire românească
e ros de-un şarpe încălzit la sîn.

Într-o secundă, munca ta de-o viaţă
ţi-o scoate peste graniţă-n dolari
frumoasa fiică el ţi-o vinde-n piaţă
ca pe o vită-n lanţuri, la ursari.

De-i hoţ de bănci, sau traficant de arme
de-i komisar străin sau controlor
el la Înalta Poartă, ce nu doarme
te va pîrî ca pe-un răufăcător.

Eşti blestemat să-ţi pună capu-n poală
cîte-un călău cu paloş, preventiv
ieri la Stambul şi Moscova fatală
azi la Bruxelles, New York şi Tel Aviv

Nu zici ca ei? Îţi arde de şarade?
Respingi hortysta gloată din Ardeal?
Nu dai soldaţi să cadă-n ambuscade
Pentru Guvernul Transnaţional?

E vai şi-amar, fii gata de urgie
eşti xenofob, şovin, nefrecventat
aceiaşi tăietori în carne vie
te pun la zid de parc-ai fi ciumat.

Aceste lifte aventuriere
prăpăd şi jale lasă-n urma lor
dar fiindcă ştiu că n-ar avea putere
şi-au tras şi cîte-o coadă de topor.

Tandem sinistru, sluga şi străinul
doi cîte doi, perechi carnavaleşti
căpuşa şi hiena îşi fac plinul
din trupul Mioriţei strămoşeşti.

E totul invers, cerul se răsfrînge
în mlaştina din ochii lor barbari
iar ţara geme şi Poporul plînge
de şarlatani şi biruri tot mai mari.

Probezi cu acte-n regulă - hoţia
acuzi trădarea - cu dovezi de fier
dar la un semn, se prinde-n joc Mafia
şi hoţii sînt salvaţi ca prin mister!

Imunizaţi, ei trec la represalii
începe hăituirea celor drepţi
în văzul lumii, şleahta de canalii
vînează oameni şi îşi face-adepţi.

Şi-n fauna borfaşilor siniştri
trag sfori primari, cu Tricolor pătat
judecători, parlamentari, miniştri
şi-un mercenar ce-şi zice şef de stat.

Nimic nu e normal, se fură totul
se muşamalizează crime mari
încă miroase-a sînge cald complotul
iar ucigaşii sînt miliardari.

Nu se mai vede ţara de partide
bătrînii umblă-n zdrenţe, prin gunoi
iar în spitale plîng femei gravide
cu pruncii masacraţi de viruşi noi.

În nici un an n-a fost mai mare foame
în nici un an n-a fost mai crunt dezmăţ
recepţii, zaiafeturi şi chiolhane
iar pielea vacii noastre e pe băţ.

La Porţile Cetăţii bate ciuma
(dar Negru Vodă pupă la horthyşti).
Se strînge laţul, se îngroaşă gluma
(dar el vînează... naţionalişti!)

A fost sub ape jumătate ţară
(el nu s-a dus, era noroi pe jos)
trişti, muncitorii rebegeau pe-afară
(dar el a şters-o elegant, prin dos).

Acum ne-am lămurit, e clară treaba:
avem un preşedinte de export
să crape-n două ţara, tot degeaba
el nu vrea mămăligă, ci doar tort.

Să nu cumva să-i duceţi veşti mai proaste
el se consumă, fiindcă e fragil
nu-i spuneţi de şomeri şi de năpaste
Tîrgoviştea ţi-l face brusc ostil.

Pretinde că-i sărac şi fără pată
(dar toţi în jur sînt putred de bogaţi!)
el n-ar strivi o gîză, niciodată
(a dat numai un ordin, la gealaţi!)

A pripăşit, perfid, o ţigănie
care prin alte ţări ar sta la beci
numai şi numai bine lui să-i fie
şi să domnească pe cadavre reci.

El aparent e bun, mereu zîmbeşte
dar e mortală muşcătura sa
nu-i cereţi brusc să simtă creştineşte
unui ateu kominternist sadea.

Aceasta-i România la răscruce:
săracă, dezbinată, fără spor...
La loc comanda! Drumul ăsta duce
spre un război civil pustiitor!

În trîmbiţa minciunii prind să sune
cei care-ngraşă porcul în Ajun
promit salarii mari, şi pensii bune
cantine la săraci, rachiu, tutun.

Nu-i credeţi, fraţi români, fiindcă Satana,
prin gura lor, vă-ntoarce iar din drum
şi hoţi, şi proşti, ei cangrenează rana
ce-aveau de spus, au spus-o pîn-acum.

Ne-am săturat de tagma lor rapace
P.D.S.R, şi CHEIA - tot un drac
acum e timpul să ne lase-n pace
e public naufragiul lor buimac.

Analfabeţi, homunculi contra firii
spioni de trei parale, piază-rea
vor să îşi facă-n piaţă harakiri?
Nu au decît, dar noi nu-i vom urma!

De ani şi ani, domneşte doar o Lege
e Legea Junglei, monstru nesătul -
Popor Român, tu hotărăşti, alege!
Deşteaptă-te! Ajunge! E destul!

CORNELIU VADIM TUDOR,
februarie 1996