Și-a ramas o vagă amintire,
Iar în lacrimi e’n îmbrăcat azi cerul
Supărat de’această desparțire,
Ca să îndulcească clipa,
Iarna și-a trimis toți solii,
Ce dansează fară de rușine
C’o petala albă de magnolii!
A îmbrăcat pământul tot în promoroacă
Și îi spune clipei, de acum să tacă.
Că ascultă iarași șoaptele de dor,
Spuse la ureche de un pețitor.
Și îndrăgostită ca o domnișoară
A ieșit în noapte pe o prispă afară
Și la harpă căntă, din acorduri mii
Pare că întreabă : ,,Oare’ai să mai vii?”
Ninge ghioceii iernii peste noi,
Vreau în dansul astă, să ne prindem doi
Chiar dacă argintul tămplei ne apasă,
Sincer vreau să-ți spun: ,,Mie nici nu’mi pasă!”
Chiar de sunt albită, eu ma simt frumoasă.
Riduri am pe frunte, dar sunt si duioasă.
Și mai port în suflet valsuri și viori,
Mă trezesc adesea, că am capu’n nori.
Ninge ghioceii iernii peste noi,
Vreau în dansul ăsta să ne prindem doi.
Să ardă iar stele punse’n felinare,
Să spunem iubirii că nicicând nu moare!!!
Acest text participă la concursul de proză și poezie de dragoste organizat de Clujul Liber, în parteneriat cu agenția de turism City Tours and Events.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu