Luna mandră-i răsărita şi mă-'mbie ca să ies..
Înspre clipa fericită, când pe tine te-am ales
Prin ferestrele din faţă raza dulce mă îmbie..
Să iau totul de la viaţă, poate-ţi dăruiesc şi ţie..
Raza lunii ce e plină în visare mă aşează...
Către tine Cătălina..! aş porni plutind pe-o rază..
Dacă ochii ţi-ai aduce, către cerul fără nor..
Prin voirea-ţi mai conduce înspre tine să cobor
Că n-aş şti unde ţi-e casa fără semnu-ţi delicat
Să - mă întâmpine aleasa.. unde-am vrut să fiu chemat
Mă cufund într-o visare şi te văd cum mi-am dorit..
Cum ai luat din mâna-mi floare, ce-o aveam de dăruit
Te privesc ca pe-o minune şi-mi ţin glasul tremurat..
N-aş putea nimic.. a spune.. de emoţii inundat..
Doar te prind uşor de mâna.. de instincte dirijat
Glasul tău cu-al meu se-'ngană amândouă deodat '
Stelele ce-s răsărite locul ochilor le ţin..
Printre clipe fericite şi alinturi care vin
Braţul meu vânjos te-apuca, molesită-n el te-aşezi..
Laşi ce-s rele să se ducă numai şoaptele să-mi crezi
Eu pierdut în nostalgie fără vorbe să rostesc..
Parc'-atins de nebunie.. leac îmi caut să-mi găsesc...
Când suvita-ţi mătăsoasă, ce din creştet s-a lăsat
Peste fată-mi luminoasă.. ce atât a aşteptat
Mi-am venit puţin în fire numai cât a trebuit
Să simţesc a ta iubire să nu cred că-s amăgit
Peste faţa-'mbujorată s-a lăsat primul sărut..
Şi-n dorinţa aşteptată am luat iar de la-'nceput...
Străluceau pe cer luceferi şi-alte stele -n depărtări
Fericiţi şi fără temeri ne-adăpam cu sărutări
Nimeni nu-'nseamna nimica, orişicine ar fi fost..
Nu ne cunoştea nici frica nevăzându-i nici un rost..
Numai dulcea-'mbraţişare era totul pentru noi..
Pentru suflet.. mi se pare.. nu mai sunt alte nevoi...
ANDREI BOTOŞANU
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu