Un text pentru... meditație;

● Ciudat, cum 10 lei par așa de mulți dacă îi dai la biserică, dar par așa de puțini dacă mergi la cumpărături...

● Ciudat, ce lung pare să îi slujești lui Dumnezeu o oră, dar ce repede trec 90 de minute la fotbal...

● Ciudat, ce lungi sunt câteva ore în biserică, dar ce scurte sunt orele când vezi un film...

● Ciudat, cum noi de multe ori nu știm ce să ne rugăm, dar la prietena noastră/prietenul nostru întotdeauna avem ce să îi povestim...

● Ce interesant este când se lungește un meci de fotbal, dar cum ne pierdem răbdarea și cât ne tot uităm la ceas când durează programul de biserică mai mult decât de obicei...

● Ciudat, ce greu este să citești un capitol din Biblie, dar ce ușor este să "înghiți" 100 de pagini dintr-un bestseller...

● Ciudat, cum oamenii la un concert ar vrea cu tot dragul să stea pe primul rând, dar la biserică "se inghesuie" pe ultimul rând...

● Ciudat, cum pentru o slujbă în biserică ne trebuie 2, 3 săptămâni ca să anticipăm, dar cum găsim loc pentru alte lucruri și în ultimul moment în calendarul nostru de zi cu zi...

● Ciudat, ce greu este să spui la alții despre vestea cea bună, Evanghelia, dar ce ușor este să dai mai departe ultima bârfă...

● Ciudat, cât de repede se răspândesc bancuri pe internet, dar dacă cineva trimite mesaje despre Dumnezeu,( în care Dumnezeu e proslăvit), se gândește lumea de 2 ori dacă să trimită mai departe...

Ciudat... nu?
Râzi... Sau te gândeşti?

Răspândește vestea cea bună și dă-i lui Dumnezeu toată slava pentru că El este bun !!!

● Ciudat, că persoanele din lista ta de contacte nu o să primească acest mesaj pentru că ești sigur că nu au ce face cu el...

Ciudat?... sau Trist?

Cât de adevărat este că tu îți faci mai multe griji despre ce gândește lumea despre tine, decât despre ce gândește Dumnezeu despre tine.
Îl iubești pe Dumenezeu. El este viața ta și Izbăvitorul tău...?
El are grijă de noi în fiecare zi pentru ca să trăim. Fără El nu aș fi nimic...
Fără El nu sunt nimic, dar cu El pot face toate lucrurile... ☺
Amin!

HALLOWEEN-UL, NU ESTE UN AMUZAMENT, CI O CAPCANA A IADULUI!

Hallowenul, este o veche sarbatoare pagana de origine americana, fiind dedicata fantomelor si vrajitoarelor care antreneaza participantii intr-un scenariu simbolic si astfel copii devin "slujitori ai diavolului". 

Denumirea de Haloween este de fapt Hell win win, adica: IADUL VA INVINGE! Indiferent de ceea ce crezi despre Halloween, vreau sa stii, ca aceasta este cea mai mare zi satanica. Anton Lavey fondatorul bisericii sataniste a afirmat: „Ma bucur ca parintii isi lasa copii sa-l serbeze pe diavol, cel putin o data pe an”. Scrie in Vechiul Testament (Iesirea22:18) ca vrajitoarele erau omorate cu pietre: "Pe vrajitori sa nu-i lasati sa traiasca", iar acum parintii isi lasa copii sa se imbrace in vrajitoare, schelete de morti, sa-si puna coarne in cap". Aceasta sarbatoare il manie tare pe Dumnezeu fiindca ne duce cu gandul la moarte, nu la viata, fiindca, ce amestec are LUMINA CU INTUNERICUL? 

Cand copii se deghizeaza si se mascheaza, il manie pe Dumnezeu, fiindca este o aplecare spre hidos, spre chipul diavolului. Dragi parinti, educati-va copiii vostri in credinta crestin ortodoxa, aratandu-le primejdia ce bate la usa inimii lor, prin aceasta SARBATOARE DIABOLOCA: HALLOWEEN. 

Paziti-va copiii ca pe lumina ochilor! Nu ii încurajati sa participe la petreceri inchinate intunericului ! 

Nu e o joaca, desi, asa pare! Asadar, aveti mare grija cum va cresteti copiii vostri! Zice poetul Vasile Militaru: 

“Pe copil sa-l, tii in fraie,

 De vrei om la toti sa placa,

 Nu-lasa orice sa spuna,

 Nu-l lasa orice sa faca,

  DIN ACELASI LEMN SE SCOATE, ORI ICOANA, ORI MACIUCA!" 

                                                                                                                                    Amin si Aliluia!                                                                                                                                           Preot Ioan .

SCRISOAREA UNUI COPIL CU PRIVIRE LA HALLOWEEN

   "Dragi părinţi, stimaţi profesori, vă scriu eu, copilul anului 2017, dintr-o Românie de import, cu sărbători de import, legi de import, programe TV de import, suflete de import. În fiecare an, pe data de 31 Octombrie, se schimbă ceva în viaţa mea. 

       Celebrez moartea. Întunericul. Groaza. Sub tutela voastră, încep pregătirile intense pentru Halloween, un fel de “sărbătoare”, de fiecare dată parcă mai înspăimântătoare. În preajma acestei zile, vă văd pe voi, cei mari, comportându-vă ciudat, de parcă n-aţi mai fi voi înşivă. Cheltuiţi bani pentru a pregăti hainele de gală ale morţii, iar pe noi, cei mici, ne invitaţi să luăm parte, alături de voi, la acest carnaval terifiant.
   Pe rând, noi devenim: draci, vampiri, monştri, vârcolaci şi vrăjitoare, întrecându-ne în sadism, răutate, cruzime şi cinism. Cum de nu înţelegeţi, dragi educatori şi părinţi, că noi ne îmbrăcăm aidoma şi sufletele?
   Colegii noştri de clasa a IV-a din SUA au mărturisit, după o petrecere de Halloween, că simt nevoia acută să ucidă pe cineva. De fiecare dată, după Halloween, se înmulţesc crimele şi violurile, creşte consumul de droguri şi alcool, se petrec accidente grave.
   Ce vreţi să faceţi voi din noi? De ce nu serbăm viaţa, iubirea şi frumuseţea?
De ce avem nevoie de surogate, când Dragobetele, o sărbătoare a iubirii populare de pe meleaguri autohtone, îmbină atât de frumos tradiţiile şi cultura poporului român?
Nimeni nu ne poate impune ce să iubim şi ce să urâm! Dacă am ajuns să iubim întunericul şi moartea atât de mult, încât să le celebrăm cu fast în şcoli şi grădiniţe, înseamnă că suntem un popor mort. Aidoma sărbătorii de Halloween, care nu reprezintă decât o invocare a forţelor răului şi a întunericului.
Am vrea şi noi, copiii din România, să ne îmbrăcăm o dată pe an în îngeri luminoşi. Sau în zâne bune. Sau în personajele din basmele noastre româneşti. Vrem o sărbătoare a poveştilor.
   Nu vrem să ne mai trezim noaptea plângând, fiindcă voi ne-aţi fabricat coşmaruri, în industria numită Halloween.

Vrem să învăţăm să iubim, nu să urâm. 
Să ocrotim viaţa, nu să ne ucidem semenii. 
Să Îl iubim pe Dumnezeu, nu să invocăm puterile iadului.

   An de an, suntem instruiţi, încă de la grădiniţă, cum să ne confecţionăm garderoba de Halloween, alcătuită din pelerine, coarne de draci, coifuri de vrăjitoare, măşti groteşti, costume cu capete de fiare, mumii, schelete. Educatoarele ne învaţă să ne pictăm feţele cât mai odios, mulţi dintre noi purtând pe frunte cruci răsturnate.
   Ni se spune că totul este o glumă, dar să fie oare aşa?! Cu sufletele noastre nu-i de glumit, dragi părinţi!  Opriţi acest joc periculos de-a moartea, stimaţi educatori!

   Vă rugăm, nu ne mai deghizaţi în demoni!

Domnilor inspectori şcolari, domnilor profesori! Nu transformaţi şcoala în platou de filmare pentru producţii horror! Sunteţi creştini, urmaşi ai unor oameni care s-au jertfit pentru ţară! Nu le întinaţi memoria, nu pătaţi obrazul ţării, implicând cele mai curate şi mai nevinovate fiinţe în manifestări care nu au nimic de-a face cu tradiţiile şi credinţa neamului nostru şi nici cu procesul instructiv-educativ. Menirea dumneavoastră este aceea de a forma caractere, nu de a le deforma, schilodind sufletele copiilor după măsura unui pat al lui Procust, impus de puteri străine. Căci pentru fiecare suflet distrus în acest fel, veţi avea cu toţii de dat un răspuns."

NEPOŢII

-Aoleu şi vai de mine,
Măi moşnege,ce-i cu tine?
Doamne Hristoase Isus,
Casa e cu fundu-n sus!

Totul este aruncat.
Laptele pe jos ,vărsat.
Masa-i unsă cu chişleag,
Pân şi mâţa-i pe hogeac.

Câinele-i pe la vecini
Şi nici urmă de găini!
Toată curtea-i numai pene...
Dar el,iaca stă şi geme!

Omule,ce te-ai smintit,
Ce stai măi,aşa lungit?
De ce măi,e tărăboi?
Spune-mi cine-o fost la noi?

Au dat busna poate, hoţii?
-Babă,o fost numai NEPOŢII !
Şi nu hodorogi-n zadar,
Că mâine o să vină,iar !

Autor:Natalia Mazilu-Miron
Foto:internet

CU OCHII INCHISI ...

Un elev s-a intalnit cu profesorul lui. Profesorul a fost salutat de elev, apoi profesorul l-a recunoascut ca i-a fost elev. Elevul a completetar ca i-a fost profesor in clasa a treia. Continuind conversatia profesorul l-a intreabat ce face in viata, cu ce se ocupa. “Sunt profesor, sunt in sistemul educational a raspuns elevul.” Ce te-a determinat sa devii profesor, l-a intreabat, profesorul elevului. “Dumneavoastra!” a raspuns el. “Cand am vazut ce impact ati avut asupra mea si cand am inteles ce impact poate fi asupra elevilor, am spus, asta vreau sa devin.” “De ce am avut acest impact?” “Nu va aduceti aminte domnule profesor?” “In clasa a treia un coleg a venit cu un ceas, pe care il primise cadou de la tatal sau mama lui. Imi trebuia si mie un ceas si mi-a placut, asa ca l-am furat. El v-a spus si dumneavoastra ati facut un anunt ca cine a furat ceasul sa-l dea inapoi. As fi vrut sa fac asta, dar nu am avut curajul sa spun, imi era rusine sa vada clasa ce am facut. Vazand ca nu spune nimeni nimic, dumneavoastra ati incuiat usa, ne-ati aliniat si ne-ati anuntat ca ne veti cauta in buzunare si in felul acesta se va gasi ceasul si va fi inapoiat proprietarului de drept. M-am gandit ce urmeaza: ce rusine si ce imagine sa vada toti ca am furat ceasul. Dar ati completat: AS VREA CA TOTI SA INCHIDETI OCHII, CAND VOI CAUTA IN BUZUNARE. Si asa am facut. Ati ajuns la mine, ati luat ceasul, ati continuat sa cautati in buzunare pana la capatul liniei de elevi, apoi la sfarsit ati inapoiat ceasul fara sa pomeniti nimic nici atunci si nici vreodata dupa aceea. Dumneavoastra mi-ati salvat demnitatea, nu ati facut din mine un stereotip, nu m-ati facut hot, furacios, nu ati pomenit nimic. Si am inteles atunci ce impact ati avut asupra mea si mi-am zis, asta vreau sa devin si eu.” “Nu va amintiti domnule profesor”, spuse elevul? “Nu!” “Dar cum de nu va amintiti, ca este totusi ceva ce ramane imprimat, un furt, o situatie de genul acesta, cel ce a facut asta.” “Nu imi amintesc spuse profesorul, pentru ca stiu ca SI EU AM INCHIS OCHII CAND AM CAUTAT PRIN BIZUNARE.”

FERICIRILE

Motto: „N-ai cum să te pierzi, şi nici să greşeşti
Dacă în inima ta pe Iisus Îl primeşti”…

Fericit omul bun, şi frumos, şi curat
Iisus Hristos şi pentru el S-a rugat


Pe Muntele Măslinilor şi pe Cruce
În urletele gloatei năuce.

Fericit cel ce pierde totul în viaţă
Avere, trufie măreaţă –

Dar nu şi credinţa în Domnul Iisus
Care pe toţi ne iubeşte nespus.

Fericită femeia ridicată de îngeri la stele
Din mocirla păcatelor grele.

Ea trupul şi sufletul şi-a pîngărit
Dar totul se iartă, fiindcă s-a pocăit.

Fericiţi sînt acei care dau la sărmani
Un blid de mîncare, o haină sau bani.

Nu-i lăsaţi cu mîna întinsă şi goală
Ei vă judecă aspru, cu lacrimi şi boală.

Nimic nu vă costă să faceţi un bine
Înmuiaţi-vă inima, nu vă fie ruşine.

Iisus nu vrea jertfă, ci milă ne cere
Iar mila e-un veşnic izvor de putere.

Fericiţi cei ce se roagă la pronia cerească
Nu să ceară ceva, ci să mulţumească.

Tatăl Ceresc nu primeşte petiţii
Ca un funcţionar la ghişeu, vanitos şi ros de ambiţii.

El ştie prea bine ce ne lipseşte
Nici o viaţă nu se termină în coadă de peşte.

Totul e limpede pentru Judecătorul Suprem
Eu ştiu cum lucrează, mă smeresc şi mă tem.

Fericit cel ce-n zori de zi se trezeşte
Şi păsările cerului, cu mîna lui, le hrăneşte.

Îşi împarte cu animalele pita
Căci ochiul stăpînului îngraşă vita.

Le adapă, le vorbeşte cu drag
Cheamă şi-un doctor, de-i vreun cîine beteag.

Apăraţi vietăţile firii de rele
Poarta Raiului or să vi-o deschidă doar ele.

Acei ce ucid, sau torturează animale
În lumea de apoi vor avea parte de chinuri infernale.

Fericiţi şi acei care zilnic cinstesc
Pe mama şi pe tatăl lor pămîntesc.

Nici pe dinainte să nu le treacă
Din chipurile lor – icoane să facă.

Să-şi iubească şi copiii daţi de Dumnezeu Sfîntul
Pentru a se înmulţi şi a umple Pămîntul.

Fericiţi şi de-a pururi binecuvîntaţi
Fie aceia care sînt oameni adevăraţi.

Cei care au bun-simţ şi onoare
Cei cu caracter nobil şi tare.

Fugiţi de lichele, ocoliţi pe nebuni
Nu staţi cu gura căscată la moara lor de minciuni.

Iar dacă vrăjmaşul încă nu se dă dus
Puneţi mîna pe bici, la fel ca Iisus.

Nu-i contra Bibliei, sau dacă-i păcat
Vi se iartă, că mult aţi răbdat.

Fericiţi chiar şi cei nefericiţi
Fiindcă Domnul aşa ne încearcă, să ştiţi.

Iar după o grea întristare
Negreşit, vine răsplata cea mare.

Fericiţi cei ce mor şi se duc la cei dragi
Călăuziţi de o stea, precum biblicii Magi.

Atunci, ca-ntr-o pictură renascentistă
Vor înţelege că moartea, de fapt, nu există.

Că lumea în care intrăm e mai bună
Şi-n ea nu e loc de păcat şi minciună.

Ferice de cei care cred cu ardoare
Că Dumnezeu nu a făcut nimic la-ntîmplare.

Aceste cuvinte să le citiţi
Duminica, după ce la biserică vă spovediţi.

Cînd clopote plouă cu aur de sus
Bucuraţi-vă! – spune Domnul Iisus.

Corneliu Vadim Tudor
2 mai 2014

O Clipa

-Sărut-mâna, tanti,
Iertați-mă că strig....
N-aveți să-mi dați și mie,
Un leu pentr-un covrig?

Cerșesc de dimineață,
Dar toți mă ocolesc,
Mi-e sete și mi-e foame,
De frig...nu mai vorbesc.

Atunci când seara vine,
M-acopăr cu cartonul,
Și mă gândesc la mama,
Că-i rece rău betonul...

-Iartă-mă, copile,
Dar unde ți-este mama?
De ce te-a lăsat singur,
Chiar nu își dă seama,

Că rătăcești pe străzi?
Picioarele ți-s goale...
-Știți, mămica mea...
Nu o să se mai scoale.

Au pus pe ea, pământ,
Acum un an de zile,
Iar taticu' mi-a zis,
"N-o s-o mai vezi, copile!".

De-atunci sunt amărât,
De-atunci am viață grea,
Trimis sunt la cerșit,
Să aibă el ce bea...

Mă întorc pe întuneric,
De multe ori pe ploaie,
Și dacă n-am bănuți,
Mă rupe...în bătaie.

Adorm cu ochii-n lacrimi,
Adorm trist și flămând,
Adorm murdar și singur,
Adorm cu mami în gând.

Văduva Andreea

Doar politica...

Apa plată este la acelaşi preţ cu berea.
Brânza e mai scumpă decât carnea .
Carnea de pui este mai ieftină decât ciupercile.
Nucile noastre mai scumpe decât nuca de cocos.
Laptele simplu mai scump decât laptele bătut.
Portocalele mai ieftine decât merele.
Cărţile sunt mai ieftine decât revistele.
Biscuiţii cu ciocolată sunt mai scumpi decât ciocolata.
Muzica bună e mai ieftină decât muzica proastă.
Măslinele umplute cu gogoşar sunt mai ieftine decât măslinele umplute cu propriul sâmbure.
Ceasurile mici sunt mai scumpe decât ceasurile mari.
Hârtia nescrisă (A4) este mai scumpă decât hârtia gata tipărită.
Cartusele la imprimanta , sunt mai scumpe ca o imprimanta noua.
Vinul este mai ieftin decât strugurii.
Pixul cu mină este mai ieftin decât mina de pix fără pix.
Şi se mai presupune că omul este o fiinţă raţională...


Şi ca o încununare... :

Oamenii neinstruiţi sunt mai „scumpi” decât oamenii valoroşi care, pentru a supravieţui, se „vând” ieftin.
..............................................................................................................
Statia de metrou L'ENFANT PLAZA din Washington, DC, într-o zi
friguroasă, pe 12 ianuarie 2007.
Un om cu o vioară a cântat şase piese de Bach timp de 45 de minute. În timpul acesta aproximativ 2000 de oameni au trecut prin acea staţie,m ajoritatea în drum spre serviciu. După vreo trei minute un om între două vârste l-a observat şi s-a oprit să-l asculte pentru câteva secunde, apoi a grăbit pasul, mânat probabil de programul său strict.

---> 4 minute mai târziu:
Violonistul a primit primul său dolar, o femeie i l-a aruncat în pălărie fără să se oprească.
---> 6 minute:
Un tânăr se reazemă de perete ca să-l asculte, după care se uită la ceas şi pleacă în trap uşor spre peron.
--->10 minute:
Un copil de 3-4 ani se opreşte în fata muzicianului dar maică-sa îl trage grăbită de hăinuţă.
Copilul se mai opreşte odată să-l privească pe violonist dar maică-sa îl împinge nervoasă înainte, aşa că cei doi se mişcă, el întorcând capul din când în când.

SUBLINIEZ ... Lucrul ăsta se repetă cu mai mulţi copii, iar părinţii îi împing de la spate, grăbiţi să ajungă la treburile lor.


---> 45 minute:
Muzicantul a cântat în continuare. Numai şase oameni s-au oprit să-l asculte pentru câteva momente. Circa 20 au aruncat nişte bani.

Omul a colectat în total $32.

---> După o oră:
El a terminat de cântat şi s-a lăsat tăcerea. Nimeni nu l-a observat, nimeni nu l-a aplaudat...

Nimeni n-a remarcat, dar acesta era Joshua Bell, unul dintre cei mai buni muzicieni ai lumii. El a interpretat câteva din cele mai dificile piese scrise vreodată, pe o vioară estimată la $3,5 milioane. Cu câteva zile înainte, umpluse o sală de concerte din Boston.
Valoarea medie a biletelor $100.

Povestea este adevărată.
Concertul din staţia de metrou, a fost organizat de catre Washington Post ca un experiment social asupra percepţiei gustului şi priorităţilor oamenilor.


Problemele care s-au pus:

*Suntem în stare să percepem frumuseţea într-un loc public, la o oră nepotrivită?...
*Ne oprim s-o admirăm?...
*Putem, oare, să recunoaştem talentul într-un context neaşteptat?...
....................................................................................................................
O concluzie posibilă în urma acestui experiment, ar fi aceasta:
Dacă nu avem câteva momente să-l ascultăm pe unul dintre cei mai buni solişti ai lumii cântând cea mai bună muzica scrisă vreodată
pe unul din cele mai bune instrumente făcute vreodată....
oare de cât de multe alte lucruri minunate ne lipsim în existenţa noastră?

Goana dupa bani si putere , au estompat pornirile umane spre lucruri subtile si au dezvoltat niste oameni ... dezumanizati, care nu mai stiu sa mai traiasca, sa iubeasca, sa asculte, sa empatizeze, care au uitat sa-si acorde timp pentru ei insisi, sa-si inteleaga fiinta interioara. Totul se face in viteza. Inevitabil spre moarte... Si singuratate. Si-atunci de ce ne grabim mereu , mereu ?
Fiindca rezultatul ... se vede :
Nonvaloarea stăpâneşte astăzi lumea!

Cât despre Foto... APA ESTE VIAȚA (și... ne kkm in ea). Probabil , fara fotografia aceasta , nu s-ar opri nimeni sa citească tampeniile mele.. Poate gresesc , nu stiu. Ce stiu , ca la cursurile de jurnalistica , primul lucru ce se invata este : O fotografie , face cat 5000 de cuvinte.
Si mai e ceva .... Se spurca ,,APELE"... dar cui ii pasa ?

Surse...partial Tâmpenii

E toamna iar Iisuse

E toamnă iar, Iisuse! În rodul plin de soare
Se ţese cu migală nectarul de lumină...
Şi fiecare frunză când cade, plânge, doare,
Dar visul primăverii durere le-o alină.

E toamnă iar, Iisuse! Prin Vie bate vântul,
În boabele de aur pulseaz-al Viţei Sânge,
Năvalnic curge Vinul, Potirul preaumplându-l
Înmiresmând Jertfirea ce-n teasc tăcut se frânge.

E toamnă iar, Iisuse! Te-aşteaptă roduri coapte,
Crescute în Iubire, culese-n sărbătoare,
Atinse de Lumina din ziua fără noapte
Adăpostind sămânţă cu dor adânc de soare.

E toamnă iar, Iisuse! Din vârf de deal se vede
O trenă de Lumină brodată-n rod de aur,
Ca o arvună sfântă-n inima ce crede
Şi a trimis în ceruri nepreţuit tezaur.

E toamnă iar, Iisuse! Aproape e culesul,
Pe ramul meu atârnă doar roadele amare...
Atinge-Te de ele, căci dorul li-e surâsul
Şi sufla peste ele, şi dă-le gust de Soare...

E toamnă iar, Iisuse! Din frunzele ce-mi scutur,
Mai plină de culoare, e cea din Veşnicie...
Din ea îmi fac aripă, şi-n ultim zbor de flutur
Ajung din nou Acasă prin lunga pribegie.

E toamnă iar, Iisuse! Ţi-aştern în fapt de seară
Îngenuncheat, nelinişti şi temeri şi osânde
Ce-mi sfâşie lăuntrul cu cea mai neagră gheară…
Dar mă încred Iubirii din Cer, de Har pulsânde!

E toamnă iar, Iisuse! O lacrimă-mi mai plânge
Pe locu-n care Paşii, au revărsat belşugul...
Primesc azi rodul Viţei şi Pâinea ce se frânge:
Ştiu, dincolo de toamnă m-aşteaptă, Veşnic, Rugul…

Amin!