Doare...

Mi-a fost rușine ..azi.. când am privit..
Aceasta poză care...doare..
Mi-a fost si milă ..m-a durut . ..
Of...copil flămând ..fără copilărie..

 
Si eu mă plâng...eu.. păcătoasa ..
Ar trebui să tac pentru vecie...
Eu ..am un colț de pâine și o casă..
El...foame ...boală și dorințe ...o mie..

Lacrimi curg pe a mea față..
Doamne...sufletul mă doare..
Am o singură...dorință..
Să nu fie in lume...foame..

Sărăcie și durere...
Du-le Doamne in pustie..
Si adu in lume...pace..
Dă..copiilor....copilărie...

Ia din anii mei...Hristoase..
Si pe banii ce-i primesti..
Cumpara copiilor...îmbrăcăminte..
Și de restul banilor să îi hrănești..

 
Să nu simtă foame și nici frig..
Și... să nu ii doară..
Când vad ceilalți copiii..
Că au haine ..si că merg la școală..

Ia din anii mei...Iisuse..
Si ii dă celor ce-s goi..
Să își cumpere încălțăminte..
Să nu aiba in veci alte nevoi..

Maria Pintecan..

ÎNTR-O IARNĂ ÎNGHEȚATĂ

Într-o iarnă înghețată cu troiene şi cu ger
O bătrână-mi bate-n poartă: un colţ de pâine îţi cer!
Eu abia îmi ţin mirarea când văzui că pe-aşa vreme
Sărăcuța bate drumul și de iarnă nu se teme!

Şi fără să stau pe gânduri eu în casă am invitat-o
Am rugat-o să se aşeze și din plin am ospătat-o.
După ce a mâncat bine semnul crucii îşi făcu'
Spuse-n șoaptă o rugăciune și cu capu-n jos...tăcu'.

"Spune-mi maică, o-ntrebai, nu ai casă...n-ai copii?
Şi de ce pe drumuri stai pe-aşa vreme de urgii?"
Zise ridicând privirea ce de lacrimi e umbrită:
"M-a lovit nenorocirea când eram mai fericită!

 
Copii am...dar sunt prin lume prin apus și răsărit...
Nu mai au vești despre mine de când moşul a murit.
Şi de casă...mi-e ruşine... dar îţi spun adevărat
Neavând cum o-ntreţine casa mea....s-a dărâmat!

Mi-a rămas din toată munca un baston şi...bătrâneţea...
Nu mai am nimic de-acuma să îmi aline tristeţea!
Ce eram să fac de foame?! Frigul mai că nu-l mai simt...
Am plecat să cer la lume de mâncare şi-un veşmânt...

Că nu pot să rabd măicuță...mă gândesc, că de Crăciun
Voi găsi milă la unii și mă vor lua din drum!
Eu m-am tot rugat de moarte dar se zice că-i păcat!
Trebuie să-mi trăiesc viaţa aşa cum îmi este dat.

Acum plec din nou pe drumul ce îmi ţine loc de casă
Să-ți dea sănătate Domnul că m-ai aşezat la masă!
Şi să ştii că acest bine pe care azi l-ai făcut
Se întoarce-ntr-o zi la tine dar de zece ori mai mult!"

Şi plecă...cu-ai ei prieteni:un baston...şi bătrânețea
Iar în urmă-i iarna cerne și-i acoperă tristeţea...

Autor: Stefania Vasile

Visul unui copil sărman

                  

Vreau să te rog Moșule drag,
Să vii și la mine-n prag
Nu vreau jocuri, telefoane,
Vreau să nu mai rabd de foame.

Niște ghete călduroase,
Ca e frigul pan' la oase
N-avem în casă căldură
Și nici lemne-n bătătură.

Mamei, să-i dai sănătate
Să ne crească cum se poate,
Să putem merge la școală,
Nu așa cu burta goală...

Vrem s-avem pâine pe masă,
Haine și căldură-n casă,
Să putem să scriem teme,
Nu să mergem după lemne.

Moșule, dacă se poate
Și nu-i sacul greu în spate,
Să duci ceva și la vecini,
Că's tare saraci și bătrâni,

Se au doar, unul pe altul
Și-i mai ajută satul
Du-le ceva bun și lor
Să treacă iarna mai ușor!

Moșule, sunt mulți săraci
Nu știu cum o să le-mparți,
Pe Moș Nicolae l-am visat,
Mi-a adus de toate-n sac!

Petraru Valentina

E dureros să vezi că frații,

E dureros să vezi că frații,
În zilele de azi, se vând
Și se sfădesc unii cu alții
De la o palmă de pământ.

Iar unii, după ce se-nsoară,
Sau se mărită, după caz,
Uită c-au fost odinioară,
Frați la bine și la necaz.

Căci fără mare lux în casă,
Doi câte doi în pat dormeau
Și când se așezau la masă,
Aceeași pâine o-mpărțeau.

Dar astăzi fratele mai mic
Pe drum vrea ca să fie primul,
Iar cel mai mare niciun pic
Nu vrea ca să-i arate drumul.

Și uite-așa trec anii toți
Și-n drumul vieții mai departe,
Pe-ai lor copii sau chiar nepoți,
Aceleași lucruri îi desparte.

Căci se transmit din tată-n fiu
Neînțelegeri între frați,
Ca să se certe mai târziu
Chiar și cumnate și cumnați.

Toți își doresc la oala lor
Să tragă flacăra din foc
Și de-ai lor frați și de surori
Nu le mai pasă chiar deloc.

Parcă se uită cu dispreț
La cel ce vine și le spune
Că viața nu-i cu orice preț
Să strângă doar și să adune.

**
Dar Dumnezeu, din cer, privește
La frații care se urăsc
Și inima I se zdrobește
Când vede că nu se iubesc.

Că nu distanța ne desparte,
Nici casa, nici un pat străin,
Ci inimile sunt departe
Și nu mai vrem ca să iubim.

Dacă-l iubești pe fratele tău
Te dai tu singur mai în spate,
Mai bine-al doilea cu Dumnezeu
Decât primul, cu mâini pătate.

Căci Dumnezeu la fiecare,
Când ne certăm fără temei,
Ne spune azi cu îndurare:
„Iertați-vă… o, frații mei!”
──────── • ────────
Dinu Stetco

LA MULȚI ANI, ROMÂNIA!

LA MULȚI ANI, FRAȚI ROMÂNI DE PRETUTINDENI!

HAI RIDICA-TE, ROMÂNE!

 
Eliana Popa

Doamne, Cel din Veșnicii,
Dătător de Bucurii,
Către Tine plânge-acum
Și copilul Tău, român.

 
Suntem robi la noi in țară
Căci Te-am scos din casă afară
Fii netrebnici ne-am făcut
Mostenirea ne-am vandut!

Cere iar, popor al meu,
Ca să te mai naști din nou!
Nu din carne și din lut,
Ci din Duhul Sau cel Sfânt!

Maica-n ceruri lăcrimează
Pentru tine-ngenunchează,
Ca sa ceară lui Hristos
Sa te-așeze-n loc frumos!

N-avem candele aprinse,
Și luminile ni-s stinse,
Toarnă, Doamne, Tu în ele
Undelemn cu praf de stele!

N-avem pâinea de-altădată,
Doar cu rugă frământată,
Doar prescura mai îmbie,
Către Sfânta Liturghie!

Românie, neam frumos,
Tu ești dată lui Hristos
De către Martiri și Sfinți
De strămoși și de Părinți.

 
Dacă trupul ți-au lovit,
Ca pe Iov te-au prigonit
Vezi că suflețelul tău,
L-a ocrotit Dumnezeu!

Te încearcă și te cerne,
Prin cel rau, pân' la o vreme.
Hai ridică-te, române,
Cat mai ai un colț de pâine,

 
Cât mai ai suflare-n ființă
Și o babă de credință,
Cât mai ai Biserici Sfinte,
Și pe Dumnezeu, Parinte!