Există o oboseală

Există o oboseală, cea a sufletului, pentru care odihna fizică nu este suficientă.

Are nevoie de mare,

de tăcere,

de puține cuvinte,

de un comportament curat,

de a nu asculta prostia oamenilor.

Are nevoie de respirații adânci,

de a privi cerul,

de a citi o carte,

de a sorbi o cafea,

de a zâmbi la un gând,

de a plânge fără rușine.

Există o oboseală, cea a inimii, care are nevoie de îmbrățișări care aduc primăvara, când aceasta întârzie să sosească.

O îmbrățișare care este acel sărut pe frunte,

în timp ce dormi.

În timp ce, cu ochii închiși, te lupți cu temerile tale.

O îmbrățișare care alungă coșmarurile,

care luptă cu monștrii,

care îți dăruiește zorii, chiar și atunci când soarele nu este acolo.




Natascja Di Berardino

🍂