Totul e amestecat într-un joc aleator, o dată și încă-o dată,
Cu o neașteptată lumină dogorâtoare,
Fără de asemănare.
Privești totul ca printr-o lupă,
Iar lumea, sub lumină îți pare năucă.
Vezi totul atât de bine
Încât ce atingi cu privirea, spre tine vine.
Și alergi să-ți cauți scăpare,
Dar ea nu există niciunde în lumea cea mare.
Totul se întrepătrunde
Și totul creează multiple unde,
Ce trecând și prin tine,
Construiesc ... ruine.
E o lume ciudată,
Unde amestecată,
Poți regăsi tristețea unui joc fără sfârșit,
Din care toate s-au ivit,
Cu bucuria creației divine,
Ce curge printre ruine.
Lumina, colorează totul în mod ciudat,
Iar sunetul de început de lume crezi că l-ai ascultat.
Totul ți se vare un vis îndepărtat.
Din care încerci să te trezești și să trăiești cu adevărat.
Phy
Berlin, Germania, joi 11.09.2025, ora 6,50÷7,00
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu