IUBIREA BUNICILOR

                 

Lăsați copiii să meargă la bunici,
Atâta cât mai sunt pe-acest pământ,
Căci cât iubesc bunicii pe cei mici,
Noi nu-i putem iubi decât în gând...!

De multe ori, ei nu se prea ridică
La cât de sus ne-am dori noi, părinții,
Doar un bunic și-o scumpă de bunică,
Îi pot iubi la fel cum iubesc Sfinții...

Îi strâng la piept atunci când îi certăm
Și le sărută fața-nlăcrimată,
Că-i prea alintă ,noi ne supărăm,
Uitând c-am fost și noi nepoți odată...!

Dar în curând ,vom fi și noi bunici,
Și vom certa copiii că-ndrăznesc
Să-și certe-a lor odrasle încă mici,
Când,uneori, aceștia mai greșesc!

Bîgiu Diaconu Ionel

Avem nevoie de iubire

de Camelia Cristea

Avem nevoie de iubire
Trăim murind,
De parcă nici n-am fi.
Viața, nu e pură întămplare
Și nici hazard, sau joc de loterii.

Suntem prea slabi,
Avem mereu regrete.
Ciuntim din clipe
Și trăim dual.
Umblăm legați cu măinile de fețe
Și nu vedem
Ce e… Esențial!

Umblăm mascați.
Trișăm, pe mâna noastră,
Suntem mereu la circ, sau carnaval.
Ne risipim ca fumul de țigară,
Ce-i aruncat atât de simplu-n van!

Aplaudăm, când cade iar cortina
Și toți actorii parcă-s vlăguiți,
Banalul rol, formal, doar ca rutina,
Sărmanii histrioni sunt iarași triști.

Avem nevoie de iubire,
De vorbe simple și de’mbrațișări,
Avem nevoie de cuvinte calde,
Să vindece și cele mai rele răni.

Avem nevoie de frumosul,
Ce-i condamnat la hibernare,
În iernile ce-au năvălit
În viața noastră la’ntâmplare!

Avem nevoie, toți, să știi,
De cer senin și bucurii!!!…


Acest text participă la concursul de proză și poezie de dragoste organizat de Clujul Liber, în parteneriat cu agenția de turism City Tours and Events.