Lăsați copiii să meargă la bunici,
Atâta cât mai sunt pe-acest pământ,
Căci cât iubesc bunicii pe cei mici,
Noi nu-i putem iubi decât în gând...!
De multe ori, ei nu se prea ridică
La cât de sus ne-am dori noi, părinții,
Doar un bunic și-o scumpă de bunică,
Îi pot iubi la fel cum iubesc Sfinții...
Îi strâng la piept atunci când îi certăm
Și le sărută fața-nlăcrimată,
Că-i prea alintă ,noi ne supărăm,
Uitând c-am fost și noi nepoți odată...!
Dar în curând ,vom fi și noi bunici,
Și vom certa copiii că-ndrăznesc
Să-și certe-a lor odrasle încă mici,
Când,uneori, aceștia mai greșesc!
Bîgiu Diaconu Ionel
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu