De-abia plecasesi. Te-am rugat sa pleci.
Te urmaream de-a lungul molatecii poteci,
Pân-ai pierit, la capat, prin trifoi.
Nu te-ai uitat o data înapoi!
Ti-as fi facut un semn, dupa plecare,
Dar ce-i un semn din umbra-n departare?
Voiam sa pleci, voiam si sa ramâi.
Ai ascultat de gândul ce-l dintâi.
Nu te oprise gândul fara glas.
De ce-ai plecat? De ce-ai mai fi ramas?
(Dragostea este ca un puzzle: greu de asamblat, însă minunat atunci când toate piesele sunt aşezate cum trebuie".
