Pe unde-mi rătăcești copile ?
Iar vine toamna-n satul tău,
Nu te-am văzut de ani de zile
Și m-au cuprins părerile de rău.
Îmi e necaz că-mi ești departe,
Și ai plecat , m-ai părăsit,
Că-n țara ta n-ai avut parte,
Decât de sărăcia ce ți-am oferit.
Nu-s vinovată eu copile drag,
Că am muncit la câmp c-un plug,
Și astăzi stau razmata de un gard,
Mă uit în zare să te văd și plâng.
Și poate că va trece inc-o toamnă,
S-or scutura iar frunzele de nuc,
Și îți vei aminti că ai o mamă
Când vei vedea pe cer cocorii , cum se duc.
Și au să vina iar zăpezile înalte
Și-or astupa fereastra dinspre drum,
De ai să vii și vei putea răzbate,
Repară-mi soba, mă-nabuse cu fum.
-Iar de mă vei găsi dormind adânc,
Să știi că te visez pe tine,
Nu mă trezi, că nu mai vreau să plâng,
Am plâns destul cât timp ai fost plecat ,copile !
autor...DORIN DUMITRIU
19-08-2015
sursa foto Viata-i un cantec .