JURAM PENTRU ARDEAL.. .

Ce veşti mai aveţi voi, români, despre Iancu
Să spună ce ştiu toţi acei care ştiu
Ce veşti să avem, suntem oastea lui Iancu
La Ţebea, la Ţebea, eroul e viu
Eroul ne cheamă, ne cheamă la Ţebea
Al nostru frumos, pătimit crăişor
Aici ne rugăm pentru Iancu, la Ţebea
Roş-galben-albastru - altar tricolor

Trăiască duhul lui Iancu
Trăiască moţul între moţi
Câmpia Libertăţii spune
Că Avram Iancu suntem toţi

Popor românesc, nu uita niciodată
Că nu eşti urmaş de fricoşi şi bastarzi
La tine acasă cât faci ochii roată
De dragul eroilor veşnic să arzi
La Ţebea foşnesc româneşte gorunii
Şi-ntreg calendarul se-aude pe drum
Şi clopote fierb untdelemnul furtunii
La Ţebea, la Ţebea, la Ţebea acum

Şi nu e român omul care în viaţă
O dată măcar, într-un ceas minunat
Pe sine privindu-se parcă în faţă
Lui Iancu Avram nu i s-a închinat
Tu, Iancule sfânt, ne-ai purtat idealul
La Ţebea venim, fiii tăi te cinstesc
Lui Iancu-nchinare, trăiască Ardealul
Trăiască întregul popor românesc...
( Adrian Paunescu )
http://ro.netlog.com/sebastiano_argentti/photo/..

PROVERBE ROMÂNEŞTI

"E mai prost cine se ia cu prostul.
Nu da binelui cu piciorul, că pe urmă îi duci dorul.
Deşteptăciunea are limite, prostia n-are margini.
Dacă minţi pe altul, te minţi pe tine!
Ce poţi face singur, nu aştepta de la alţii.
Adevărul este întotdeauna la mijloc.
Pereţii au urechi şi ferestrele ochi.
Mânia cu nimic altceva se potoleşte, decât cu îndelunga răbdare.
Economia se face la începutul sacului, nu la sfârşitul lui.
Ai bani, ai duşmani; n-ai bani, n-ai duşmani.
O mie de prieteni e prea puţin. Un singur duşman e prea mult.
Zece deştepţi nu pot să dezlege ce a legat un prost.
Cine pe săraci ajută, pe Dumnezeu împrumută.
Glumele nevinovate sunt ca sarea în bucate.
Lumea e amăgitoare: ca o floare trecătoare, ca o apă curgătoare.
Adevărul şi minciuna sunt duşmani neînduplecaţi.
Dumnezeu face casa, dracul aduce musafirii.
Cum e faţa liniştită a izvorului curat, aşa-i viaţa celui care e cu Cerul împăcat.
Nu supăra mai mult pe cel în mânie căzut, că mai rău se înverşunează, ca focul când îl zgândări.
Dumnezeu găseşte o ramură joasă pentru pasărea care nu poate zbura.
Degrabă să asculţi, târziu să grăieşti. Şi la mânie cu totul să zăboveşti.
Gândeşte şi apoi acţionează, nu invers.
Biruieşti mânia când taci.
Piatra care te loveşte nu vine de departe.
Dumnezeu a făcut trandafirul şi dracu i-a pus ghimpii.
Omul învaţă din greşeala lui doar atunci când se trezeşte."