PROVERBE ROMÂNEŞTI

"E mai prost cine se ia cu prostul.
Nu da binelui cu piciorul, că pe urmă îi duci dorul.
Deşteptăciunea are limite, prostia n-are margini.
Dacă minţi pe altul, te minţi pe tine!
Ce poţi face singur, nu aştepta de la alţii.
Adevărul este întotdeauna la mijloc.
Pereţii au urechi şi ferestrele ochi.
Mânia cu nimic altceva se potoleşte, decât cu îndelunga răbdare.
Economia se face la începutul sacului, nu la sfârşitul lui.
Ai bani, ai duşmani; n-ai bani, n-ai duşmani.
O mie de prieteni e prea puţin. Un singur duşman e prea mult.
Zece deştepţi nu pot să dezlege ce a legat un prost.
Cine pe săraci ajută, pe Dumnezeu împrumută.
Glumele nevinovate sunt ca sarea în bucate.
Lumea e amăgitoare: ca o floare trecătoare, ca o apă curgătoare.
Adevărul şi minciuna sunt duşmani neînduplecaţi.
Dumnezeu face casa, dracul aduce musafirii.
Cum e faţa liniştită a izvorului curat, aşa-i viaţa celui care e cu Cerul împăcat.
Nu supăra mai mult pe cel în mânie căzut, că mai rău se înverşunează, ca focul când îl zgândări.
Dumnezeu găseşte o ramură joasă pentru pasărea care nu poate zbura.
Degrabă să asculţi, târziu să grăieşti. Şi la mânie cu totul să zăboveşti.
Gândeşte şi apoi acţionează, nu invers.
Biruieşti mânia când taci.
Piatra care te loveşte nu vine de departe.
Dumnezeu a făcut trandafirul şi dracu i-a pus ghimpii.
Omul învaţă din greşeala lui doar atunci când se trezeşte."