MIRII

Să-i dăm iubirii pajiştea de flori,
Pe care au trecut toţi mirii,
Să-i dăm ofrandă vieţii Primăveri,
Să invăţăm sa ingropăm toţi spinii.

Alaiul care vine dupa noi,
În ritm de cobză şi de alăută
Să-l facem să fie de soi…
Că mirele, azi soaţa işi sărută!

Să-i dam Cezarului, ce e al lui
Şi fericirii, zorii dimineţii,
Cei doi Feciori, plecaţi hai- hui
La braţ cu anii tinereţii!

Să îi purtăm in rugăciuni
Să aibă parte de lumină,
Să crească la răndu-i lăstuni,
Să prinda’n viaţă radăcină.

Mereu la bine şi la greu
În fericire şi durere,
Pe cerul vostru curcubeu
Şi multe, multe stele… ! 

 
foto: sursa internet
Camelia Cristea

AICI E ... ROMANIA

Veniti acasa! Aici e… Romania !
Albastrul cerului e mai senin,
In codrii se aude ciocarlia
Si’n varf de munte izvoare susurand.


Iar cand viorile incep sa cante,
Baladele in corzi de inimi se topesc
Si plange neamul romanesc,
In doinele ce inca mai jelesc !


Coloana este totusi infinita
Si sta Brancusi alaturea de ea,
La masa tacerilor asculta
Vorbele ce’s spuse, in nopti fara de stea.


Si’n stihuri au pulsat emotii,
De la leagan, pana la mormant,
La tarm de mare insusi Eminescu,
Asculta marea’n soapte suspinand.


E’atata dor aici, iubire, dar si jale,
Pamantul sfant sa il pastram !
Credinta sfesnic de nadejde sa ne fie
Romani, uniti in jurul gliei sa ne adunam !

La multi ani Romania !

Camelia Cristea