Veniti acasa! Aici e… Romania !
Albastrul cerului e mai senin,
In codrii se aude ciocarlia
Si’n varf de munte izvoare susurand.
Iar cand viorile incep sa cante,
Baladele in corzi de inimi se topesc
Si plange neamul romanesc,
In doinele ce inca mai jelesc !
Coloana este totusi infinita
Si sta Brancusi alaturea de ea,
La masa tacerilor asculta
Vorbele ce’s spuse, in nopti fara de stea.
Si’n stihuri au pulsat emotii,
De la leagan, pana la mormant,
La tarm de mare insusi Eminescu,
Asculta marea’n soapte suspinand.
E’atata dor aici, iubire, dar si jale,
Pamantul sfant sa il pastram !
Credinta sfesnic de nadejde sa ne fie
Romani, uniti in jurul gliei sa ne adunam !
La multi ani Romania !
Camelia Cristea
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu