Flacăra

 

Pune-mi haină verde, umerii-s lăsaţi,
Duc în sac povara, anii adunaţi.
Port pe tâmple fire, nea de ghiocei,
Într-un colţ de cer, stau şi ochii mei...

Lăcrimez în doine şi chiar mă jelesc,
Sfânt ne e pământul ăsta românesc,
Şi arăt cu sânge, brazda este vie...,
Nu scapă nici astăzi de reaua urgie!
Muşcă fiara vremii din a noastră soartă,
Lupii sunt flamanzi, câini-n poartă latră,
Biciuiţi bătrânii, zdreanţa vremii-şi duc,
Tinerii migrează...cuib stingher de cuci...!
Ei mai dau o lege, pun şi etichete...,
Străngem din şurub, mai tăiem din ghete,
Drumul se-ngustează, rănile ne dor,
Parcă am cerşi...toţi la uşa lor...!
Să-l strigăm pe Cuza, cu ocaua mică,
Vlad să - aducă ţepe..., ceaţa o ridică..!
Clopote să bată, poate ne trezim...
Flacăra credinţei să o înteţim!!!
foto internet
Camelia Cristea

Opriti-va oameni grabiti

Trec oamenii grabiti pe o strada murdara,
Carand concentrati sacosele cu vin.
Tigarile aprinse fumega in colturile guríi,
Si se simte in aer zvarcolirea urii..
Iar vorbele curg de pe buze ca-n gara
Slobode si nude, fara perdea de in…

Cad fulgii de zapada pe-obrazul arzand
Si picurii de apa cu lacrimi infratite
Formeaza siruri lungi de perle stralucind
Ce curg spre nicaieri. Copilarie scurta.
Ciuntita timpuriu de saracie, cearta,
De iresponsabilitate ,de oarba rautate…

Copilul priveste spre cerul ce pare
Ca plange cu el , durerea spaland
Si vagi amintiri de zambet bland
Isi cauta locul in inima si-n gand.
In aer pluteste o simpla-ntrebare
“ De ce m-am nascut eu, oare?”

Cuprins de frig, de foame si de frica,
Rascoleste-n tomberoane,
Chiar sacii grei ridica,
Sperand ca va gasi bomboane,
Sau paine, sau lapte intr.-o sticla…
Nimic ! Doar dureroasa senzatie de foame…

« De ce m-am nascut eu oare ? »
Clipeste, strivind lacrimi amare,
In timp ce trecatorii il privesc cu scarba,
Negasindu-l vrednic nici macar de-o vorba…
“M-ati intrebat de vreau sa umblu
Prin lumea voastra stramba ?

De ce eu nu am dreptul la copilarie ?
Cand cad nu ma alina nimeni, nu sufla peste rana
Soptind cu drag <<Acolo unde mama
Saruta pruncul cum doar ea stie
Dispar dureri si lacrimi…si-s ingerii o mie…>>
De ce eu sufar si nimeni nu o stie ?

De afla cineva raspunsul, as vrea sa stiu,
Sa nu mai simt durerea in sufletu-mi pustiu.
Dorinta mea e mica : sa fiu privit cu drag,
Sa merg la scoala, iar mama sa ma astepte-n prag.
Sa am un caine mic, sa ma joc cu el
Si daca e posibil, sa am si-un motanel… ‘’

Fulgii albi si desi cad acoperind gunoaie,
Copilul langa zid genunchii isi indoaie
Ii este frig, si foame…dar nu-i mai este frica:
Ingerii trimisi de mama, pe brate il ridica.
Stia ca se-mplineste o dorinta vie
Plansa-n rugaciunea scrisa pe hartie…

Langa zidul ud, murdar , mucegait,
Un baietel in zdrente, ce pare adormit
Zambeste tainic, cu buze vinetii,
Jucand in hora inocent, cu toti ingerii.
In pumnul strans, pe o hartie mototolita
E scrisa rugaciunea… Dorinta-i e-mplinita…

Trec oamenii grabiti pe o strada murdara,
Carand concentrati sacosele cu vin.
Tigari aprinse fumega in colturile guríi,
Si se simte in aer zvarcolirea urii..
Iar vorbele curg de pe buze ca-n gara
Slobode si nude, fara perdea de in…

http://copilariaeinimatuturorvarstelor.blogspo...