BALADA PUIULUI DE CERB!

• BALADA PUIULUI DE CERB!

  
  AUTOR NECUNOSCUT
  
  A fost odata intr-o padure,
  un mos batran cu baba lui
  traiau saraci ca vai de lume,
  in adancimea codrului.
  
  Mosneagul nu mai vrea nimica
  el numai moartea si-o dorea,
  dar baba ar fi vrut sa aiba
  un suflet tanar langa ea.
  
  "Sa fie un copil cuminte,
  un suflet tanar, asta voi,
  c-as vrea si eu s-aud cum sufla
  si-o alta viata langa noi"
  
  Asa ofta sarmana baba,
  dar mosul nu mai vrea nimic.
  "ce-mi trebuie o grija noua?
  sunt prea batran si prea calic!"
  
  Dar Cerul s-a-ndurat de baba
  si-un pui de cerb i-a daruit,
  un pui de cerb cu stea in frunte,
  gonit din codru si ranit.
  
  Si intr-o zi trecu pe-acolo
  feciorul unui imparat,
  cu cete de curteni cu arcuri,
  si cu ogarii l-au vanat.
  
  "-Da-mi mie cerbul tau batrane,
  ca-ti dau pe el tot ce doresti!"
  "-nu! nu pot; de chiar mi-ai da pe dansul,
  comorile imparatesti!"
  
  "-Te duc la curtea mea mosnege,
  cu baba ta; va fac boieri!
  da-mi cerbul tau cu stea in frunte,
  si-ti dau si cinste si averi!"
  
  "-Nu-mi trebuie averi, nici cinste,
  sunt prea batran sa le primesc.
  dar, daca vrea sa vina cerbul,
  eu bucuros ti-l daruesc!"
  
  Atunci, minune fara seama;
  si-ntreaga lume ce vazu?
  vazu cum cerbul da din coarne,
  de parca-ar spune:"-nu vreau, nu!"
  
  "-Nu vreau sa fiu la curtea voastra,
  deodata cerbul a grait,
  tu, ma doresti ca pe-o podoaba
  ei sufletul mi l-au voit.
  
  Am fost ranit la vanatoare,
  ei ranile mi-au vindecat,
  si in onoarea curtii tale
  m-as simte tare-ncatusat.
  
  La curtea ta as fi o fiara,
  o jucarie pentru pusti.
  in viata lor sunt o lumina,
  pe care tu n-ai s-o orbesti.!
  
  Pleca pe ganduri vanatorul,
  si se gandi ca nu-i de-ajuns
  vesnic sa fii temut si tare,
  
  
  
  de maretia ta patruns.
  
  Mai trebuie sa ai si-un suflet
  cinstit si bland si iertator ,
  de vrei sa fii iubit de oameni,
  si de podoaba codrilor

---

• POVESTEA RANDUNICI!

  http://www.youtube.com/watch?v=xKsOWPIt_gs&amp...

http://ro.netlog.com/stefy_M07/blog

Istoria impodobirii bradului

                                                 VĂ DORESC SĂRBATORI FERICITE !
 

      Nu puteam ramane imuna la spiritul Craciunului,si spiritul sarbatorilor m-a cuprins si pe mine. Aceasta sarbatoare, draga mie, intotdeauna va fi in sufletul meu. Este incredibila atmosfera, mirosul de cozonac, colindatorii...,bucuria, luminitele, bradul...tot. Si sa nu uitam de Mos Craciun. Da, categoric sarbatoarea sufletului meu, ceea care imi ofera bucurie,liniste si multe amintiri placute

Traditia impodobirii bradului si a casei cu crengute de brad este un obicei preluat pe la jumatatea mileniului trecut de la triburile germanice, bradul simbolizand prin forma sa triunghiulara Sfanta Treime, iar podoabele cu care bradul este impodobit semnificand cunoasterea si bogatia,asemeni pomului sacru din Gradina Edenului, in care se gaseau merele-fructele cunoasterii.

Se cunoaste foarte putin faptul ca si dacii aveau un cult pentru brad, dar cu inteles total diferit: bradul era un copac ritual taiat la nunta sau la moartea cuiva. Obiceiul inca se pastreza in regiuni din Oltenia si sudul Banatului. Astfel, in cadrul ritualului de inmormantare bradul reprezenta ’’nunta” mortului cu divinitatea si natura.

Bradul, impodobit in vechime cu fructe, flori, nuci poleite, lumanarele si panglici simboliza pomul vietii, arborele fertilizator, de bun augur. Simbolul bradului se regaseste in foarte multe piese de arta populara precum covoarele, stergarele si iile.

                                            Impodobirea bradului in zilele noastre

In zilele noastre impodobirea bradului de Craciun a devenit una dintre cele mai iubite datini atat in mediul rural cat si urban, odata cu asteptarea in seara de Ajun a lui Mos Craciun. In povestirile parintilor nostri, de cele mai multe ori bradul era adus de Mos Craciun, atunci cand copiii dormeau. Sau in locul lui Mos Craciun nu apucau sa vada decat bradul trecand pe sub fereastra.

Din plastic sau natural, miniatural sau imens, bradul nu lipseste din nici o casa (case cu copii) in Sfanta seara a Craciunului si cu o nerabdare crescuta asteptam infrigurati cu mic si mare momentul magic al impodobirii bradului.

Beteala, globuletele colorate ce sclipesc in lumina lumanarilor si a luminitelor colorate ce dau parca viata bradului, steaua vestitoare a Nasterii Domnului Iisus cocotata in varful bradului, ingerasii care ne indeamna sa traim emotiile Nasterii Pruncului Sfant, toate ne anunta Seara cea Mare.

Dupa zilele de Craciun, bradul ramane ca decoratiune de sezon, ca motiv de mandrie(mai ales pentru gospodinele cochete din ziua de azi) sau pentru ca nu se indura sa-l arunce prea repede. Oricum, in cele mai multe din casele romanilor exista obiceiul ca bradul sa fie aruncat (ars in foc spre distractia copiilor) inainte de Boboteaza, urmand sa primeneasca locuinta pentru sarbatoarea Botezului Domnului. In acel moment nostalgia pomului de Craciun este alungata spre a se face loc Noului An in deplinul sens al cuvantului.