AUTOR NECUNOSCUT
A fost odata intr-o padure,
un mos batran cu baba lui
traiau saraci ca vai de lume,
in adancimea codrului.
Mosneagul nu mai vrea nimica
el numai moartea si-o dorea,
dar baba ar fi vrut sa aiba
un suflet tanar langa ea.
"Sa fie un copil cuminte,
un suflet tanar, asta voi,
c-as vrea si eu s-aud cum sufla
si-o alta viata langa noi"
Asa ofta sarmana baba,
dar mosul nu mai vrea nimic.
"ce-mi trebuie o grija noua?
sunt prea batran si prea calic!"
Dar Cerul s-a-ndurat de baba
si-un pui de cerb i-a daruit,
un pui de cerb cu stea in frunte,
gonit din codru si ranit.
Si intr-o zi trecu pe-acolo
feciorul unui imparat,
cu cete de curteni cu arcuri,
si cu ogarii l-au vanat.
"-Da-mi mie cerbul tau batrane,
ca-ti dau pe el tot ce doresti!"
"-nu! nu pot; de chiar mi-ai da pe dansul,
comorile imparatesti!"
"-Te duc la curtea mea mosnege,
cu baba ta; va fac boieri!
da-mi cerbul tau cu stea in frunte,
si-ti dau si cinste si averi!"
"-Nu-mi trebuie averi, nici cinste,
sunt prea batran sa le primesc.
dar, daca vrea sa vina cerbul,
eu bucuros ti-l daruesc!"
Atunci, minune fara seama;
si-ntreaga lume ce vazu?
vazu cum cerbul da din coarne,
de parca-ar spune:"-nu vreau, nu!"
"-Nu vreau sa fiu la curtea voastra,
deodata cerbul a grait,
tu, ma doresti ca pe-o podoaba
ei sufletul mi l-au voit.
Am fost ranit la vanatoare,
ei ranile mi-au vindecat,
si in onoarea curtii tale
m-as simte tare-ncatusat.
La curtea ta as fi o fiara,
o jucarie pentru pusti.
in viata lor sunt o lumina,
pe care tu n-ai s-o orbesti.!
Pleca pe ganduri vanatorul,
si se gandi ca nu-i de-ajuns
vesnic sa fii temut si tare,
de maretia ta patruns.
Mai trebuie sa ai si-un suflet
cinstit si bland si iertator ,
de vrei sa fii iubit de oameni,
si de podoaba codrilor
