Sunt oameni mai săraci ca mine
Ce-și plâng amarul, alungați,
Dar lângă ei găsești mereu un câine
Ce îi privește cu ochii-nlăcrimați.
El nu primește uneori nici pâine
Dar n-o să plece de lângă omul amărât,
De nu mâncă azi poate mânancă mâine,
Nu-l părăsește pe cel ce l-a hrănit.
Când este frig se cuibărește lângă el
Să-i dea căldură dintr-un trup firav,
Și plânge trist când vede-un bătrânel
Cum se apleacă și-l mângâie pe cap.
Ar vrea să-ntrebe atunci pe cineva,
Câți oameni singuri își așteaptă fii,
Dacă sărmanul, pe el îl poate mângâia
Pe cel sărman de ce nu-l mângâie copii?
Și-mi vin atunci atâtea întrebări în minte,
Cum poți s-alungi un suflet blând,
Care nu poate să-ți spună în cuvinte
Că simte suferința ta când ochii-ți plâng ?
autor...DORIN DUMITRIU.
02-06-2016
sursa foto Iubesc Animalele.
