Motanel

Am un pisoi. Un ghem cu coada
Si e asa nazbatios….
Cand fuge, spui ca e tornada
Si deranjeaza tot pe jos.

E cand pe soba, cand pe masa
Si, mai mereu, il prinzi in pat.
Il certi, dar crezi ca lui ii pasa?
Raspunde doar cu un cascat.

Acuma doarme, cu nasucul
Bagat sub coada, indecent
Si cred ca nu visa, naucul,
La vreun pericol iminent.

Privesc pe geam. Ce tare ninge!
As vrea sa nu mai stea de fel
Zapada care se prelinge
Si-ncarca totul usurel….

Ma-ntreb: s-o fi-ntarit? E moale?
Pai, o sa aflu mintenas:
Il voi trimite-n cercetare
Pe dragul meu de pisoias….

L-am luat in brate. La ureche,
I-am susotit ce vreau sa stiu
Iar el, un hot fara pereche,
S-a pus pe-un tors intens, zglobiu.

Am deschis geamul cu fereala,
Ca mama nu m-ar fi lasat
Si brusc, afara, in zapada,
Pe Motanel l-am aruncat….

In aer s-a sucit pe data
Si labele si-a raschirat
Si in zapada afanata
Mult peste coada a intrat.

Brusc, se porni o vanzoleala,
Cum n-am vazut in viata mea!
Sarea, in sus, de-un cot, zapada,
Iar motanelul mieuna.

Sapand pe sub zapada rece,
Ii vedeam drumul peste tot…
Si rasul, sta sa ma innece,
Simteam ca mor, ca nu mai pot!

N-a durat mult, caci deodata,
Dupa ce curtea “a arat”,
Sarii, cu coada infoiata,
In marul de la drum, rotat.

De-acolo, miorlaia intr-una
Si imi spunea, pe limba sa
Ca mult mai buna e caldura
Si doar in casa vrea sa stea!

Dar veselia-mi fu amara:
- Ce i-ai facut lui Motanel?
Hai, fuga dupa el! Afara!
Nu vii in casa fara el!

Asa vorbind cu mine mama,
Pe usa m-a expediat,
Iar vantul, frigul si zapada
Deodata m-au imbratisat!

- Pis, Motanel, hai, vin’ la mine,
Coboara, haide, te iubesc!
El mieuna usor : - Mi-e bine
Si unde stau. Ma mai gandesc.

Cand, in sfarsit, veni la mine,
Pe pielea mea, am si aflat:
Zapada afanata bine
La inceput, a inghetat!

Doi rebegiti ne-am dus in casa
Si haine calde am luat,
Iar dupa masa copioasa,
A tors, m-a lins, deci, m-a iertat!

Imi zice mama, la culcare;

- Asa-i c-ai invatat ceva?

Cand faci un rau, ori mic, ori mare,

Se-ntoarce tot asupra ta!

sursa

sursa

https://www.facebook.com/laur.turcu.1?pnref=story

TRECEREA DE PIETONI

Iubiti credinciosi, dupa ce am primit mesajul de mai jos, m-am hotarat sa alcatuiesc, cu ajutorul lui Dumnezeu un mesaj despre traversarea strazii pe TRECEREA DE PIETONI.
"Parinte Ioan, slava lui Dumnezeu pentru toate! Ieri, un sofer neatent a dat cu masina peste mine pe trecerea de pietoni, nu am patit nimic dar... putea sa ma omoare sau mai rau, sa ma lase cu sechele. ITI MULTUMESC DOAMNE, CA AM SCAPAT CU VIATA SI NEVATAMATA".

 PE ZEBRA..., LA SEMAFOR...

Cand mahnit calatoresti,
Fii atent unde pasesti,
Cugetand la ce faci azi,
Sa nu dai de vreun necaz.
Sa nu treci nepasator,
Pe zebra..., la semafor,
Sa fii foarte vigilent,
La soferul neatent,
Caci diavolul mereu pandeste,
Cu ispita te loveste!

                                        TRECEREA DE PIETONI sau ATENTIE LA NEATENTIE!

          Iubiti credinciosi, este cat se poate de adevarat ca conducatorii auto trebuie sa acorde prioritate pietonilor. Insa, am vazut ca aproape toti cei care traverseaza, pe trecere, NU SE ASIGURA, NICI MACAR NU SE UITA sa vada daca masina care vine spre trecere opreste. Cineva mi-a spus suparat: Sunt obligati sa opreasca fiindca altfel raman fara permis sau vor sta in puscarie!" Iar eu i-am spus: "Asa este, ai dreptate, dar daca te loveste si ramai fara picioare (Doamne fereste!), el isi recapata peste o vreme permisul, dar tu picioarele, niciodata. Daca te omoara, intra la puscarie dar dupa cativa ani iasa, dar tu nu mai iesi niciodata din mormant!" Asadar, asigurate tu ca opreste, vezi daca este pe loc si numai dupa aceea sa traversezi!" Si apoi, cel care conduce masina spre trecere poate sa fie mort de beat, poate sa fie drogat, poate ca a furat masina, poate este neatent, poate nu are permis auto, sau poate se sparge un furtun de la sistemul de franare si URMEAZA O NENOROCIRE.
Preot Ioan.